Ce o fi fost în sufletul profesorului Iohannis și, mai apoi, al inspectorului școlar general Iohannis, atunci când primea informări și solicitări de la Ministerul Educației?
Iată una din întrebările care pot fi puse după ce am ascultat declarația făcută astăzi la Cluj. Președintele României a afirmat, nici mai mult, nici mai puțin, că singura constantă în Educație a fost perindarea pe funcția de ministru a ”a unor persoane fără nici o vocație și fără nici o preocupare de a înțelege, darămite de a rezolva problemele sistemice din învățământ”.
Trebuie să precizez că la această constantă a contribuit și primul om în stat, prin semnarea decretelor de numire a unora dintre cei care s-au perindat la cârma Ministerului Educației Naționale.
Iată, spre exemplu, decretul de numire a Ecaterinei Andronescu din data de 16 noiembrie 2018 și care se găsește pe site-ul Administrației Prezidențiale – decretul a fost semnat de Iohannis.
În data de 29 ianuarie 2018, Iohannis a semnat decretul pentru numirea Guvernului României. Ministru al Educației a fost numit Valentin Popa.
În 29 iunie 2017, Iohannis a semnat decretul pentru numirea Guvernului României, din care făcea parte și Liviu Pop, la Educație.
Iată cum internetul acesta scoate la iveală faptul că Iohannis a semnat chiar el, cu mânuța lui, numirile a trei miniștri ai Educației. Care s-au dovedit a fi, potrivit propriei declarații, oameni fără nici o vocație.
Problema este mult mai gravă. Dincolo de războiul politic, declarațiile președintelui Iohannis pot incita la nesupunere față de conducerea Ministerului Educației Naționale și, mia mult decât atât, dezbină. Pentru că, dacă Educația ne unește, președintele ne dezbină…
O asemenea atitudine va duce la agravarea stării de fapt din Educație, care nu are nici măcar ministru la ora actuală. Dacă de bine, de rău, lucrurile se mișcă acum în virtutea inerției, o anarhie în sistem îl va pune pe butuci ireversibil.
