Dragă părinte,
Sunt profesorul copilului tău. Am făcut o școală pentru asta și multe ore de practică pedagogică, în care am învățat cum să gestionez situațiile de la clasă și, mai ales, cum să mă port cu copiii. Evident că și orele de psihologie și pedagogie au avut un rol determinant în pregătirea mea profesională și ca om.
Anul școlar nu a început de mult timp, dar deja aud cum colegi de-ai mei din țară sunt bătuți și amenințați. De ce, dragi părinți? Pentru că au cutezat să facă observație copilului dumneavoastră?
Fac o mărturisire, sinceră și eliberatoare pentru sufletul meu. Și, poate, va constitui un exemplu și pentru alți colegi să își deschidă sufletul și să arate lumii întregi care sunt lucrurile mai puțin plăcute și ușoare din meseria de cadru didactic.
La un moment dat, am fost ținta atacurilor pe grupul comun de whatsapp. Abia intrasem într-o școală nouă și vedeam ostilitate din partea majorității părinților. Vă întrebați, poate, de ce sau cu ce greșisem. Nu greșisem cu nimic – în ochii mei. În ochii lor, însă, chiar și scrisul meu mare constituia un motiv de nemulțumire. Vedeau în el agresivitate. În timp, s-au convins că lucrurile nu stau așa… Dar a fost dureros…
În jur, am văzut cum colege erau ”puse la zid” de mămici care știau tot în materie de învățământ. Te rog, nu ignora ironia din ceste rânduri. Alți dascăli erau pălmuiți în școli, iar alții, efectiv umiliți.
Directorul școlii din județul Dâmbovița a fost bătut și amenințat, iar cei de la 112 nu au făcut nimic pentru el.
Profesoara din Ploiești a fost înjunghiată în școală.
Vă întreb: până unde se va merge cu această situație? Cât vom mai duce un război fără miză, distrugător și din care doar copiii au de pierdut?
De ce copiii? Pentru că ei sunt prinși la mijloc, pentru că ei sunt învățați să nu respecte profesorul și, pe termen lung, ei își vor rezolva problemele folosind agresivitatea.
De dragul lor, de dragul viitorului, haideți să ne dăm mâna și să cooperăm!
