Motto:
”Mă fascinează reputaţiile clădite
pe neatenţia noastră”
Eugen Barbu
Sâmbătă s-au împlinit 4 ani de la moartea lui Corneliu Vadim Tudor și numai câteva persoane au mai venit anul acesta lângă familia îndurerată la slujba de pomenire, oficiată de minunatul preot Emil Cărămizaru. Sunt mii de oameni care îi datorează cariera sau numele în societate – și milioane care ar trebui să-și amintească de omul care le-a trezit singurele aritmii de patriotism din ultimele decenii. Dar… asta e țara, aceștia sunt oamenii! Cum spunea ironic cineva, ne asemănăm cu cartofii – tot ce avem bun, se află în pământ! Și, iată, ne aflăm într-un an de grație – în care această ironie se adeverește.
Mă îngrozește însă confirmarea spuselor unui coleg de la Revista ”România Mare” - cea mai puternică forță a naționalismului românesc actual este… Corneliu Vadim Tudor! Îmi aminteam de minuata gândire greacă!… Numai cine nu mai influențează lumea a murit, defineau anticii eleați prezența - dincolo de limitele fizicului!
Totuși, există și reversul medaliei. Fac aici o paranteză necesară.
Vorbirea noastră curentă trădează o anume stare de spirit - aceea de nesiguranță, de pierdere a drumului, a identității. Ascultați cu atenție – veți vedea cât de des folosim în frază ”dar” sau ”totuși”; este un semn că afirmațiile nu sunt… afirmații, ci niște ipoteze șovăielnice.
În comparație, turcii, verii noștri prin ascendentul comun cumano-turanic, au fraza altfel construită – este liniară, fără ocolișuri. Când apare un ”dar/totuși” – ”lakin” – se face o pauză aproape teatrală, pentru că este un eveniment, o alternativă importantă, nu ceva obișnuit, ca la noi.
Chiar și din acest mod de exprimare se vede că Turcia a fost și este o națiune hotărâtă, de aceea a fost și este o putere – iar turcii sunt patrioți și respectă tradițiile. Ceea ce nu mai facem demult noi…
Revin – spuneam că există reversul medaliei la mutarea polului național dincolo de lumea fizică, a existenței – sau a realității noastre eșuate. Pe scurt, nu avem alternativă actuală… în viață!
Nici un candidat actual nu are calitățile necesare pentru a deveni un conducător al celor care gândesc în spirit național! În plus, lipsa de siguranță de care scriam mai sus nu ne definește doar pe noi – ci și pe cei ce vor să preia ștafeta patriotismului, național suveranismului sau naționalismului. Trăim într-o lume în care apare câte unul strigând precum Ecaterina Teodoroiu, ”Înainte, băieți, după mine”, dar – iată, acel „dar” specific românesc! – în secunda doi ”conducătorul” o ia la dreapta sau la stânga – sau de aruncă la pământ!
”Vadim nu dă niciun pas înapoi!”, îmi repeta ilustrul critic literar Mihai Ungheanu, unul dintre stâlpii fenomenului România Mare; Vadim nu se întoarce din drum, încerca Ungheanu să le explice celor mai tineri care nu-l înțelegeau suficient pe Tribun. Putem spune așa despre vreunul dintre cei de acum? Nu, în ciuda aparențelor, noi, cei care mai înțelegem politica, vedem falsul fondului demersurilor ”naționale”!
În spatele unor declarații frumușele și a unor texte postate pe ”feisbuc” nu vedem nimic specific unei intenții serioase! Crearea unei echipe prin atragerea unor personalități, chemarea la adunare a electoratului patriotic (da, mai subzistă așa ceva!), prezentarea unui program, a unor obiective concrete – și alte câteva elemente obligatorii care să demonstreze că acolo e vorba de substanță - nu doar de formă fără fond!
Pentru că, da, din păcate despre asta e vorba, chiar și în cazul unor pretinse speranțe: sunt doar forme fără fond! Gargară! Voi semnați pentru mine, că în rest eu dau flit și fac cum mă taie capul!
Ori, ce nu înțeleg acești nici-măcar-epigoni este că numai citind lista celor apropiați de Vadim, încă din 1991, veți putea extrage și un guvern și un Mare Stat Major! Plus un întreg serviciu de informații! Și, nota bene – toți veniseră alături de Tribun din patriotism, nu pentru avantaje! Sigur, au fost atrași de articolele și personalitatea lui Vadim – dar și de echipa componența echipei sale! Pe care, adevăratul conducător naționalist a știut să și-o creeze încă din primele luni ale revistei, ulterior ale partidului! Iar asta a fost o politică a lui Vadim, pe toată durata marelui partid!
Nimic din toate acestea nu vedem azi, chiar dacă eu și alți apropiați ai Tribunului am ”bătut șaua” să priceapă unele ”tinere speranțe”. Dar… nimic, chiar dimpotrivă! Ceea ce mă duce la o concluzie…
După experiența cu Vadim, văzând că nu pot controla suficient un curent național românesc, stăpânii coloniei au aplicat metoda cea mai simplă și eficientă: crearea de false repere, astfel ca zona națională să fie debusolată și împrăștiată! În plus, s-a creat o adevărată inflații de ”patrioți”.
Ori, falsitatea ”reperului” devine clară când observi… ceea ce scriam mai sus: lipsa dorinței de a crea o mișcare convergentă a spiritelor naționale! Crearea unei echipe, a unor alianțe, a unei structuri suficient de puternice care să se lupte cu șanse, pentru ceva clar și serios! Votați, fiindcă scriu drăguț pe ”feisbuc”.
Cunosc patrioți care s-au bătut cu disperare pentru resursele naturale naționale, intelectuali creștini, politologi luminați, ziariști de prim rang etc. - toți dornici de a-și pune mintea în slujba unei cauze naționale. Credeți că îi cheamă careva dintre cei ce-și spun purtători de steag ai patriotismului? Sau în solicită cineva pe mulți alți intelectuali cu care schimb impresii - și mai ales dezamăgiri?! Nici pomeneală! Și atunci… ce poți să crezi despre asemenea personaje și despre demersurile lor?
Ce ne rămâne de făcut? Sigur, nu putem vota cu stâlpii coloniei! Și, da, mulți vom vota acum contra acestora, orientându-ne către cei ce au cât de cât o umbră de patriotism lucid – nu de șarlatanie sau de radicalism bolnav. Ca patriot nu poți vota slugile străinătății, asta e clar!
Dar să nu-și facă multe iluzii cei ce acum vor beneficia de votul patrioților! De fapt, nu au păcălit pe nimeni – nici dacă asta le-a fost intenția, nici dacă atât i-a dus priceperea! Nu vor avea mai departe sprijin, dacă nu vor demonstra că au substanță, conținut - nu doar formă!
