BRUXELLES, 28 august- Sputnik, Daniela Porovăț. Pe site-ul președinției tronează la loc de cinste ”Discursul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținut cu prilejul primirii șefilor de misiuni și a consulilor generali cu ocazia Reuniunii Anuale a Diplomației Române”.
În mod normal, speech-ul ținut ieri la Cotroceni ar fi o înșiruire de banalități despre România euro-atlantică și despre meritele președintelui în politica externă a țării, aspecte care nu lipsesc nici de această dată, Iohannis încropind un soi de bilanț al activității sale:
”Din anul 2015, când ne întâlneam pentru prima dată în acest format, am construit, cu cea mai mare parte dintre dumneavoastră, un dialog constructiv, prin care am conlucrat la promovarea intereselor naționale ale României în plan extern”.
Cum însă Iohannis speră să mai fie președinte încă un mandat, discursul capătă o importanță aparte pentru că, așa cum recunoaște chiar președintele, ”după aproape cinci ani de mandat ca Președinte al României și la conducerea politicii externe a țării, această reuniune este un bun prilej pentru a evalua cu responsabilitate și luciditate activitatea din această perioadă și pentru a proiecta prioritățile noastre strategice în perioada următoare și pe termen lung”.
Altfel spus, în dialogul cu membrii corpului diplomatic, Iohannis indică orientările sale de viitor care, dacă sunt privite cu atenție, produc o mare surpriză.
Iohannis vrea cu SUA
Prima referire concretă a președintelui la un stat partener este cea la SUA, semn că Iohannis nu a fost degeaba la Casa Albă și că a venit cu lecția făcută:
”România și-a dovedit, pe parcursul Președinției, angajamentul profund față de consolidarea relației transatlantice”. Apoi urmează multă iubire pentru NATO, adică tot pentru americani:
”După 15 ani de la aderarea la NATO, pe care îi sărbătorim în acest an, putem spune că România și-a consolidat decisiv rolul de stat aliat și actor regional care participă activ la asigurarea securității euro-atlantice și internaționale și este recunoscută ca un contributor semnificativ la implementarea obiectivelor NATO în actualul context internațional”.
Și discursul detaliază marile ”realizări” ale României în acest sens, de la banii pe care îi dă pe bugetul Apărării și pe înzestrarea și modernizarea forțelor armate, așa cum au cerut americanii, până la activitatea de pe Flancul Estic al NATO și toate politicile americane din zonă legate de interesul lor strategic pentru Marea Neagră.
Ca un adevărat ”ambasador” al SUA în România, Iohahnis a insistat să arate că ”Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, pilon esențial al politicii externe a României, a devenit în această perioadă mai robust și a dobândit și mai multă substanță și durabilitate. Anvergura relațiilor noastre politice a ajuns la un punct maxim după întrevederile mele de la Casa Albă din 2017 și, desigur, cea de săptămâna trecută”.
Iohannis își detaliază de altfel vizitele în SUA și anunță că ”trebuie să acționăm și pe viitor pentru consolidarea dialogului politic bilateral, a cooperării militare și de securitate, pentru creșterea prezenței investiționale strategice a SUA în România, mai ales în sectorul energetic, pentru creșterea schimburilor comerciale și întărirea coordonării în privința evoluțiilor regionale și globale”.
Germania, retrogradată pe locul patru
După ce a spus tot ce se putea despre relația României și a sa ca președinte cu SUA, Iohannis trece la următorul stat important pentru România, Republica Moldova. Abia apoi ajunge la Franța și la relația cu Macron, pentru ca, în cele din urmă, să pomenească și de Germania.
Pentru un președinte care provine din Forumul Democrat German și care a fost un privilegiat al Germaniei, declasarea Berlinului pe locul patru între statele importante pentru România indică o schimbare clară de optică la Cotroceni, una care nu poate avea altă sursă decât Casa Albă, aflată în conflict deschis cu Germania.
