CHIȘINĂU, 6 iul – Sputnik, Eleonora Lisnic. Cabinetul de Miniștri, în frunte cu premierul Maia Sandu, a comemorat în această dimineață victimele deportărilor staliniste din 6-7 iulie 1949, în cadrul unei ceremonii desfășurate în fața sediului Guvernului. Drapelul de Stat a fost arborat în bernă pe catarg, în semn de doliu.
Ulterior, Maia Sandu, vicepremierul Andrei Năstase și miniștrii din partidele lor, precum și ministrul Apărării, Pavel Voicu (propus în funcție de președintele Igor Dodon), s-au deplasat la mitingul de comemorare organizat în scuarul Gării Feroviare, unde se află monumentul „Trenul Durerii”, înălțat în memoria victimelor represiunilor staliniste.
Doar 7.000 de victime ale deportărilor mai sunt în viață
Înainte de partea oficială a mitingului, un sobor de preoți a oficiat o slujbă de pomenire a deportaților trecuți în Veșnicie.
Maia Sandu a menționat în discursul său că, acum 70 de ani, mulți dintre participanții la miting sau predecesorii lor au „fost săltați în miez de noapte și duși în nicăieri fără judecată, fără explicații, fără apărare”.
„Oamenii deportați erau elita poporului nostru. Pe ei se țineau comunitățile noastre. Chiar dacă au fost terorizați, duși în Siberia, puși la muncă forțată, lipsiți de hrană și condiții elementare de viață, acești oameni și-au păstrat demnitatea și valorile morale și le-au transmis mai departe copiilor lor. Trebuie să fim mândri de puterea bunicilor și părinților noștri, care au rămas piloni ai omeniei, corectitudinii și cumsecădeniei”, a spus în discursul său premierul Maia Sandu.
„Bunicii mei au reușit să se salveze în iulie 1949 doar pentru că s-au ascuns în pădure”, a povestit Maia Sandu.
Prim-ministrul a menționat că în prezent mai sunt în viață doar aproximativ 7.000 de persoane care au suferit de pe urma deportărilor.
Maia Sandu: „Știu că aveți nevoie de mai mult sprijin”
„Știu că ajutorul pe care-l primiți este foarte mic. Știu că e nevoie să schimbăm legea prin care să se ofere certificate de reabilitare pentru deportați, inclusiv pentru copiii născuți acolo și vom iniția aceste proceduri. Știu că aveți nevoie de mai mult sprijin, de mai multă recunoaștere”, a declarat Maia Sandu.
„Suntem ghidați doar de dorința de a îmbunătăți viața fiecăruia și credem în puterea solidarității, a unității și a bunului simț. (...) Îmi doresc din tot sufletul ca acest popor să nu mai treacă niciodată prin astfel de tragedii”, a mai spus premierul în cadrul mitingului din scuarul Gării Feroviare.
La rândul său, vicepremierul, ministrul de Interne, Andrei Năstase, a menționat că deportările staliniste sunt „unul dintre cele mai dureroase episoade din istoria neamului nostru”.
”Acum 70 de ani, peste 11 mii de familii au fost luate cu forța din casele și gospodăriile lor, fără a avea nicio vină, luând calea îndepărtatei Siberii. Zeci de mii de destine frânte într-o zi de un regim totalitar pentru care viața și libertatea nu aveau nicio valoare. Nu există cuvinte pentru a descrie suferințele și umilințele prin care au trecut laolaltă bătrâni, femei, copii. Avem datoria morală de a nu uita ce a însemnat pe acest pământ regimul stalinist”, a declarat Andrei Năstase.
Oamenii care au venit la miting s-au plâns de sărăcie
Mulți dintre oamenii care au participat la miting au ținut să vorbească în special cu premierul Maia Sandu și cu vicepremierul Andrei Năstase, pentru a le povesti despre lipsurile materiale prin care trec. Politicienii i-au ascultat și au promis că vor avea în vedere necesitățile oamenilor.
Deși alocațiile pentru victimele deportărilor au crescut în anul preelectoral 2018, după numeroși ani în care au avut o valoare constantă, sumele plătite oamenilor sunt foarte mici, în raport cu prețurile.
Acum un an, fosta guvernare a aprobat un nou pachet social pentru victimele deportărilor staliniste care mai sunt în viață: din 1 septembrie 2018, alocația lunară a fost majorată de la 100 la 500 de lei, ajutorul material anual unic a sporit de la 700 până la 1.000 de lei, iar reducerile pentru procurarea biletelor la sanatoriu au crescut până la 50% (în loc de 30%). De asemenea, celor care au suferit de pe urma deportărilor le-a fost garantat dreptul la examene medicale profilactice anuale gratuite și la tratament de reabilitare la Spitalul Guvernului, în care pe timpuri erau internați doar funcționarii.
Trei valuri ale deportărilor
Regimul stalinist a efectuat represiuni de o amploare și o cruzime fără precedent pe întreg cuprinsul fostei Uniuni Sovietice în anii ’40-’50 ai secolului trecut.
Istoricii constată că cel mai mult a avut de suferit poporul rus de pe urma acestora, iar mulți moldoveni deportați povestesc că au fost deținuți sau au locuit în Siberia împreună cu „floarea Leningradului și a Moscovei”.
Teritoriul actualei Republica Moldova a trecut prin trei valuri ale deportărilor staliniste. Primele represiuni au fost făcute la 12-13 iunie 1941, când au fost arestate și deportate aproximativ 20.000 de persoane care, în opinia regimului stalinist, erau „membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente antisovietice”.
În cadrul celui de-al doilea val al deportărilor, cel mai masiv, la 6-7 iulie 1949, au fost deportate peste 11.000 de familii, care aveau 12.000 de copii, sub acuzația că ar fi „chiaburi”, că ar fi colaborat cu fasciştii, că ar fi făcut parte din „partidele burgheze româneşti„ sau din „secte religioase ilegale”. Deportații în cadrul operaţiunii „Iug” („Sud”) au fost îmbarcați în 1.573 de vagoane, alcătuind 30 de garnituri de tren și strămutaţi în regiunile Tiumen, Amur, Irkutsk, Kurgan, Cita, Celeabinsk, Kemerovo, Karaganda, ţinuturile Altai şi Habarovsk, R.A.S.S. Bureato-Mongolă, R.S.S. Kazahă etc.
În cadrul celui de-al treilea val al represiunilor, din 31 martie - 1 aprilie 1951, cu denumirea codificată „Sever” („Nord”), au fost deportați adepţii sectei religioase „Martorii lui Iehova”. Atunci, în Siberia (în regiunile Tomsk şi Irkutsk) au fost duse peste 700 de familii, cu un număr total de aproape 3.000 de persoane, din 57 de localități din raioanele de nord.
