BUCUREȘTI, 24 iun - Sputnik, Dragoș Dumitriu. ”O mare parte a presei este tributară viziunii subiective pe care o au asupra justiție: dacă fapta ce a stârnit controverse aparține “celor buni”, “rezistenților” sau “apărătorilor independentei justiției” primordială nu mai este informarea corecta a publicului, ci justificarea acțiunilor”.
Iată o definiție precisă dată de judecătoarea Dana Gîrbovan fenomenului de manipulare a opiniei publice - ”exact rețeta devenită comună în trecut și folosită de fiecare dată când se vorbea despre vreun abuz în justiție”.
Cunoscuta președintă a Uniunii Judecătorilor din România, Dana Gîrbovan, se implică în cazul fetiței Sorina – care, spune judecătoarea, ”a făcut ocolul internetului”, impactul emoțional al imaginilor ”fiind unul extrem de puternic”.
Judecătoarea comentează profesionist, punctând exact aspectele acestei situații. Analiza Danei Gîrbovan fiind amplă dar foarte clară, merită citită integral – de aceea în știrea de față vom reda numai câteva pasaje edificatoare.
Primul aspect clarificat de Dana Gîrbovan se referă la rolul procedural al procurorului în acest caz și cum s-a ajuns ”ca prin punerea în executare a unui mandat de percheziție să se ajungă, în fapt, la executarea silită a unei hotărâri judecătorești civile privind un minor”.
”Am observat multa confuzie, lipsa de informare, dezinformare și manipulare în spațiul public pe acest subiect”, scrie Dana Gîrbovan, exemplificând cu poziția asociației VeDem Just, ”vârf de lance al “apărării” justiției prin rețeta amintită mai sus”, judecătorul Cristi Danileț, care ”a ieșit să liniștească cetățenii, anunțându-i ca “azi s-a pus în executare silită aceasta hotărâre, cu organe de la Protecția Copilului, executor judecătoresc și Poliție"”.
În realitate Danileț a dezinformat, deoarece ”nu executorul judecătoresc, ci chiar procuroarea a "ridicat" și "predat" copila, în urma punerii în executare a unui mandat de percheziție, nu a unei hotărâri judecătorești”, aceasta chiar conform declarațiilor procuroarei.
Ce trebuie să se știe despre executarea silită a unei hotărâri judecătorești privind minorul – iată datele clare:
”În primul rând, procedura executării unei hotărâri definitive privind minorul este reglementată de Codul de procedură civilă, nicidecum de cel de procedură penală” iar ”competența de a pune în executare o hotărâre judecătorească în materie civila aparține executorului judecătoresc, nicidecum procurorului”.
Dar, judecătoarea atrage atenția: ”Un copil nu este un obiect, un lucru ce să poată fi "ridicat" și "predat" silit” – existând aspecte grav ignorate:
”Un copil este o persoană, și încă una vulnerabilă, căruia statul îi recunoaște, pe lângă drepturile fundamentale ale omului, și o serie de drepturi specifice, tocmai pentru protejarea integrității sale fizice si psihice”, arată judecătoarea.
Ca atare, legea prevede norme speciale ce se aplică în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu, spune Dana Gîrbovan, iar aceste norme ”prevăd o serie de etape specifice, ce se întind fiecare pe perioade mai lungi de timp”.
”În nici o circumstanță însă constrângerea nu se manifestă asupra copilului, ci doar asupra persoanei la care acesta se află”, precizează Dana Gîrbovan.
Și, atenție la sublinierea următoare, care reliefează culpa magistratului din caz:
”Legea interzice în mod categoric exercitarea oricărei presiuni asupra copilului, prevăzând în mod expres ca: “Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea" – art. 910 alin. 4 Cod procedură civilă”.
Iar spiritul interpretării și aplicării legii este acela că ”TOATE prevederile menționate au în centru COPILUL pentru că LEGEA îl protejează”.
Președinta judecătorilor pune un set de întrebări concluzive pentru acest caz:
- Au fost respectate aceste drepturi ale copilului în acest caz?
- Permite legea creditorului să obțină în mod indirect executarea silită prin apelarea la sprijinul procurorului, folosind procedura percheziției?
- A fost în acest caz emis un mandat de percheziție care prevede că trebuie căutat și predat INSUȘI COPILUL? Daca da, in ce temei legal?
- Care mai este atunci sensul reglementarilor din Codul de procedură civilă, dacă părțile au la îndemână o cale alternativă, mai scurtă, brutală, dar eficientă, cum ar fi percheziția prin ridicarea de copii minori?
”La toate aceste întrebări – și la multe altele – trebuie să răspundă autoritățile competente”, scrie Dana Gîrbovan. ”Până atunci însă este important ca fiecare cetățean să fie informat corect și, mai ales, să se autoeduce în privința drepturilor și libertăților fundamentale”.
Când drepturile fundamentale ale unui om sunt încălcate, libertatea fiecăruia dintre noi este în pericol, atrage atenția judecătoarea – ”Cu cât omul vizat este mai slab, mai vulnerabil, cu atât pericolul este mai mare”.
”Apărați drepturile celor de lângă voi, ridicați-va vocea în apărarea celor slabi, pentru că așa vă apărați propria libertate”, încheia președinta UNJR analiza asupra cazului Sorina.
