BRUXELLES, 24 iunie - Sputnik, Daniela Porovăț. Cunoscutul jurnalist și analist Sorin Roșca Stănescu își manifestă îngrijorarea față de lipsa de orientare în politica externă a României ”în timp ce echilibrul de putere al lumii se schimbă cu repeziciune”.
El prezintă, pe scurt, provocările cu care se confruntă România și care au prins Bucureștiul nepregătit:
”Uniunea Europeană i-a dat Turciei un ultimatum. Va fi supusă unui val uriaș de sancțiuni, dacă nu renunță la extragerea combustibililor fosili din platforma continentală a Ciprului. Iar Turcia nu renunță. Cel mai important membru NATO ca forță militară sfidează alianța și încheie cu Rusia și Vladimir Putin un mega aranjament financiar, achiziționând de la Moscova și nu de la Washington aeronave multirol”, își începe SRS analiza din proximitatea României.
Consecințele? ”Teoretic, dacă Turcia își schimb partenerul, Marea Neagră și chiar o parte din Marea Mediterană vor fi un capitol închis pentru Alianța Nord Atlantică”, arată SRS.
Apoi, jurnalistul se duce mai departe, arătând cum Coreea de Nord și-a ”upgradat parteneriatul politic cu China” și ”au mai rămas doar câteva zile până când va dispune de armament atomic. În timp ce Washingtonul e silit să rămână spectator”.
SRS nu uită nici de situația din Iran, observând că Trump a stricat înțelegerea Vestului cu Iranul, perfectată după mai mulți ani de negocieri și că Uniunea Europeană se străduiește să susțină Iranul în ciuda embargoului din ce în ce mai sever al Statelor Unite, în timp ce Teheranul amenință tacit și uneori chiar expres cu strangularea Strâmtorii Ormuz.
”Închiderea acestei strâmtori ar arunca în aer echilibrul energetic al lumii. Simpla amenințare, generată de exploziile produse zilele trecute în cazul unor petroliere, precum și doborârea unei drone aparținând Statelor Unite, a făcut să explodeze prețul țițeiului pe bursele mondiale de mărfuri”, sunt câteva din efectele crizei din Orientul Mijlociu subliniate de SRS pentru a completa tabloul crizei mondiale care se prefigurează.
Dar ”bomba bombelor poate fi declanșată chiar din interiorul Uniunii Europene”, se întoarce jurnalistul cu privirea către casă:
”Motorul politic UE, alcătuit din Germania și Franța și susținut de nucleul dur, se opune cu înverșunare politicilor lui Donald Trump în cazul unor capitole importante, cum ar fi politica față de Iran, raporturile comerciale cu China, conducta Nord Stream 2, aflată în construcție și care va lega Rusia de Germania și mai ales politica de apărare și de înarmare”.
SRS atrage apoi atenția asupra diviziunilor din interiorul UE, amintind de ”nucleul dur al statelor de la Vișegrad, cărora România a ezitat până la urmă să li se alăture” care a creat un pol de putere care a dat literalmente peste cap jocurile popularilor și socialiștilor europeni prin retragerea sprijinului pentru candidații la președinția Comisiei Europene de la populari și socialiști care au atacat statele din Centrul și Estul Europei (ceea ce au făcut și Manfred Weber, și Frans Timmermans).
Toate acestea, observă cu îngrijorare SRS, ”se întâmplă fix într-o perioadă scurtă de timp, în care gravele inconsecvențe ale lui Klaus Iohannis și lipsa de mobilitate a politicienilor de la Washington, combinate nefast cu prestația contraproductivă a ambasadorului nostru în Statele Unite au condus la pierderea de către București în beneficiul Varșoviei a privilegiului de a deveni cel mai relevant aliat al Statelor Unite în această parte a lumii”.
De unde și un viitor sumbru pentru România:
”Dacă ești incapabil să faci în așa fel încât să devii indispensabil într-un sistem de alianțe, dacă din rea credință sau din prostie nu știi să-ți valorifici excepționalul avantaj geopolitic, atunci, ca stat mic, ca stat santinelă, ca stat de frontieră, România nu mai poate juca un rol relevant. Și poate fi oricând sacrificată, ca orice carte minoră în pokerul politic”.
Altfel spus, ”amețită de incapacitatea conducătorilor săi sau poate de apetența lor trădătoare, România s-a trezit în ochiul ciclonului, părăsită sau ignorată de aliați și nu știe încotro să o apuce”.
Tabloul descris de SRS este dureros prin luciditatea sa, dar precis ca o tăietură de chirurg și arată o țară care se consumă în lupte interne sterile și păguboase în timp ce, dincolo de granițe, lumea intră într-una din cele mai mari transformări de după cel de-al doilea război mondial, comparabilă chiar cu prăbușirea Cortinei de Fier!
