Datorită sesizărilor de vot multiplu prezentate de ministrul Carmen Dan, dar mai ales a muncii extraordinare a lui Ionuț, la ora actuală PSD și ALDE au ajuns la concluzia că ar trebui înființată o Comisie de anchetă a alegerilor!
Spun asta, pentru mai întâi internauții, apoi lideri ai PSD și, în final, presa, au preluat demonstrațiile lui Ionuț Apahideanu – și au strâns un număr record de comentarii, conducând la reacția oficială a mediului politic.
Practic, Ionuț a făcut munca pe care – inexplicabil! – nu a făcut-o PSD la nivel central! Nu pot să înțeleg cum de un specialist în campanii ca Liviu Dragnea a neglijat asta, dar… asta e realitatea: PSD s-a comportat la nivel central ca o grupare de amatori – sau de oameni beți care au invitat hoții în casă și au lăsat banii pe masă!
Culmea este că Ionuț Apahideanu nu este membru PSD. Este clujean, politolog - ”am o licență, un master și un doctorat în Științe Politice, cu niscaiva calificative și alea” - și a oferit ActiveNews.
mai multe date despre el. Sau ”precizări”, cum spune el – amintind de „simplele” lui Tudorel Toader.
”Nu sunt și n-am fost vreodată membru al unui partid politic, nu am lucrat în campania de la europarlamentare cu niciun partid sau candidat, ca atare n-am absolut niciun interes personal în chestiune”, spune Ionuț.
Ce a însemnat până acum activitatea de investigare a alegerilor din 26 mai? ”2500 procese verbale analizate și 3 săptămâni de muncă non-stop”… Sau, altfel, spus:
”De săptămâni întregi stăm, și eu și Dan (în numele căruia nu vorbesc în afara acestui punct), făcând cercetări, măsurând, trecând prin mii de procese verbale și tot atâtea fișiere SIMPV, făcând regresii, numărând și renumărând în Exceluri de 19.000 de linii, toate pe timpul nostru, pe banii noștri, pe sănătatea noastră, până la stadiul de a vomita prin casă din cauza epuizării, încercând să suplinim instituții, presă, ONG-uri, ”influensări” și partide”.
Întrebarea firească – ”De ce?”. De ce face Ionuț Apahideanu acest efort? Răspuns bombă:
”De proști, e clar. Sau pentru că realmente ne pasă. Pentru că suntem amândoi poate suficient de bătrâni pentru a fi fost educați într-un anumit fel, fel din ăla care încă mai face uz lingvistic și faptic de termeni precum ”demnitate”, ”adevăr”, ”coloană vertebrală”, etc”.
Dacă nu ați înțeles ce spune această rara avis, mai citiți o variantă de răspuns, apropo de ”deformația profesională”: ”Pentru mine chiar nu-s vorbe goale termenii de democrație, integritatea votului, corectitudinea procesului electoral”.
”Mă doare fix undeva care partid câștigă care alegeri, cât timp votul este unul corect – atât”, spune Ionuț. ”E singurul lucru de care-mi pasă, asta în timp ce Facebookul românesc se talibanizează partidic din ce în ce mai intens în ultimii ani, cu prieteni din viața reală justificându-și reciproc și tălâmb preferințele partidice diferite și încheind prin a se certa”.
În schimb, subliniază Ionuț, ”mă doare undeva de absolut toate PARTIDELE, singurul lucru care mă preocupă fiind modul în care INSTITUȚIILE statului, de la BEC la STS, trecând prin AEP, au gestionat procesul electoral din 26 mai”.
Iar singura răsplată, nu o să credeți, dat sunt… mulțumirile celor care ”ne-ați încurajat în ultimele zile să continuăm - și nu ați fost puțini!”.
Pe de altă parte, politologul aplicat vede două direcții de distorsionare a postărilor sale. Atenție mare:
- beneficiarii rezultatelor alegerilor aleg, în pofida tuturor evidențelor, fie să ignore, fie să minimalizeze descoperirile (gen ”nu s-a furat nimic, sau aproape nimic! Eh, sunt niște mici erori pe acolo, mai degrabă din cauză de reglementări ambigue și analfabetism funcțional!”),
- pierzătorii fie tac suspect de complice, dându-și pe deplin seama că într-adevăr ceva a fost în neregulă la alegerile astea, fie exagerează grosolan cuvintele mele (genul celor pentru care orice eroare de tastare de exemplu e dovada incontestabilă a fraudei, mai bine zis a celei mai mari fraude din istoria umanității, cel puțin din paleoliticul superior încoace).
În plus, mai există o categorie, probabil cea mai românească dintre toate: ”cei care tac”.
”Și tac asurzitor, fie complice, fie speriați - nu prea știu nici ei de ce anume le e teamă, dar pare-se că lașitatea a impregnat extrem de bine societatea asta, dacă nu cumva chiar genele noastre.(și de altfel e foarte bine așa, altminteri probabil că nici nu supraviețuiam noi pe-aci atâtea secole)”.
Lor li se cuvin mulțumiri cu totul deosebite, spune ironic, Ionuț Apahideanu. De fapt, ar putea fi un trist și istoric adevăr…
”M-a întrebat o persoană astăzi, în esență, dacă la alegerile din 26 mai, a fost într-adevăr vorba de o manifestare a unui analfabetism funcțional la scară largă sau dacă ar trebui să suspecteze ”altceva””, relatează Ionuț.
Foarte importantă întrebare! ”De ce trebuie să se excludă reciproc cele două ipoteze?”, a răspuns Ionuț Apahideanu, caracterizându-se prin această întrebare drept posesorul unui ”stil nesimțit”.
Eu concluzionez într-o singură propoziție: bine că există (un om ca) Ionuț Apahideanu. Din păcate unii completează ”lasă că face el treaba…” . Din cauza asta face el treaba – și nu cei care aveau datoria și funcția să o facă.
