În urmă cu aproximativ o săptămână, Ecaterina Andronescu declara că nu exclude varianta candidaturii la șefia Partidului Social Democrat. În ceea ce privește o posibilă candidatură a sa la prezidențiale, ministrul Educației a precizat că nu îi place să amestece lucrurile și că, atunci când ne ocupăm de educație, ne ocupăm de educație.
”Prea multă lume vorbește de politizarea educației”, a punctat Andronescu.
Din punctual meu de vedere, la ora actuală, Andronescu ar fi unicul candidat ce ar putea să îl înfrunte pe profesorul Klaus Iohannis. Iar românii ar avea de ales între doi profesori de fizico-chimice. Desigur, cârcotașă cum e această nație își va dori un alchimist, dar deja asta e de domeniul utopiei…
Problema e alta: în România este greu, pentru bărbați cel puțin, să accepte faptul că o femeie este mai penetrantă decât reprezentații sexului tare. Și că poate munci mai mult, că poate fi consecventă, că poate să răspundă demn și ferm atacurilor și, da, că poate fi un candidat bun pentru prezidențiale.
Decizii contestate? Da. Dar de ce?
Mulți vor spune că Andronescu a luat decizii care au bulversat sistemul de învățământ.
Că a luat decizii care au fost contestate e drept. Dar se pune întrebarea: de ce este atât de vizibil acest lucru? Pentru că Andronescu și-a văzut de treabă la minister, pentru că a căutat soluții și pentru că nu e de capul ei acolo. Are consilieri, are oameni în subordine, are o uriașă responsabilitate. Pentru că, practic, conduce toată țara, din poziția pe care o are. De deciziile Ecaterinei Andronescu depinde soarta preșcolarilor, școlarilor, liceenilor, studenților, cadrelor didactice și personalului auxiliar. În total, probabil vreo câteva milioane de oameni.
Nici un alt ministru nu are o responsabilitate atât de mare. Și atunci, ideea că deciziile sale ar trebui să îi mulțumească pe toți este aberantă și periculoasă, pentru că ar avea doar un rol demolator.
La rândul său, Klaus Iohannis vine din sistemul de educație. I-a fost chiar subordonat Ecaterinei Andronescu, pe vremea când preda fizica la Sibiu dar, cu siguranță, înainte de apariția glumelor care spun – răutăcios, desigur – că, până striga catalogul, se suna de ieșire.
Ce a făcut Iohannis pentru învățământ, sistem în care lucrează soția sa? Tăcere, că ”altă întrebare” e în tabăra social-democrată…
De proiectul ”România Educată”, plin cu clișee, nu se mai aude nimic. Probabil că România este încă în proces de educare, nu a ajuns la stadiul de ”educată”.
Și, da, o femeie la Cotroceni ar mai schimba situația. Iar Andronescu e singurul om care reușește, în ciuda numeroaselor critici și atacuri, să meargă înainte și să își vadă de treabă, fără a stârni războaie inutile. Iar asta spune multe despre ea…
