BUCUREȘTI, 17 iunie, Sputnik, Dragoș Dumitriu. Condamnarea lui Liviu Dragnea este, fără doar și poate, una dintre cele mai flagrante aberații din Justiție, cel puțin în spiritul acestei axe fundamentale a societății moderne, stabile. Spun asta nefiind un admirator al fostului lider PSD – și am ceva argumente pentru asta.
Dar, e clar, prima condamnare e o absurditate, în condițiile unui demers practicat de toți liderii politici, demnitari sau nu – aceea de a impulsiona ieșirea la vot; a doua, la fel de absurdă pentru situația actuală, în care toate instituțiile gem de angajați pe pile, ba chiar în funcții înalte și bine plătite, nu la o direcție oarecare dintr-un județ.
Cele două dosare sunt pline de vicii, nu există probe clare, iar asupra magistraților și a justiției integral s-a făcut o continuă presiune, imediat după alegerile din 2016. Nu mai spun că Dragnea a fost lucrat din interior, cu ordonanțe ciudate și tergiversări fără aparent fără sens.
Că Dragnea a fost o țintă, e clar – dar de ce atâta efort pentru a-l distruge și mai ales de ce a fost dată sentința a doua zi după alegeri?
Sunt câteva ”ciudățenii” pe care trebuie să le luăm în calcul.
Preludiu:
-Iohannis declanșează un referendum ambiguu în ziua alegerilor - la fel de ambiguă este și atitudinea PSD față de prezența la referendum;
-Curtea Supremă stabilește că sentința finală în cazul care îl viza pe Liciu Dragnea va fi dată a doua zi după alegeri.
În primul rând, ”ciudățenii” legate de prezența la alegeri.
1. Nici un partid (mai ales PSD și PNL, partide cu structuri puternice, cu peste 1000 de primari) NU au avut semnale că va fi acea prezență mare la vot; dacă a fost chiar așa!
2. Niciuna dintre firmele de sondare a opiniei publice – și sunt câteva tari, care au nimerit cam de fiecare dată scorurile – NU a anticipat nici prezența, nici răsturnarea de situație a preferințelor politice.
3. Din experiența politicii românești, această ”orbire” s-a mai întâmplat o singură dată, la turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014, dar atunci a fost vorba doar de răsturnarea uriașă a rezultatului, nu și de prezență.
După cum se va vedea, acele cifre de prezență pot fi puse sub semnul întrebării… dar numai de presă, se pare. Voi reveni.
În al doilea rând, există ”ciudățenii la vot”, care au apărut la iveală chiar în ziua alegerilor și la numărătoare și finalizarea proceselor verbale.
4. Carmen Dan, adică MAI, a raportat probleme legate de votul multiplu. Până la final au fost peste 9.200 de sesizări de vot multiplu!
5. Procesele verbale au o ”cheie” – prin care se verifică dacă s-au consemnat date corecte; la circa 3.000 de secții aceste „chei” NU s-au închis!
6. Referendumul și alegerile se desfășoară în același loc, apar ”tabletele” – și rezultă un adevărat haos, cu dezvăluirea publică a opțiunii alegătorului (prin strigarea faptului că participă sau nu la Referendum).
În al treilea rând, sunt ”ciudățenii” apărute după vot.
7. Liviu Dragnea este condamnat a doua zi după alegeri, dar există suspiciuni întemeiate că decizia fusese luată înainte. De ce s-a dorit a se da decizia a doua zi după alegeri, când lumea era șocată de rezultat și nu erau decât ochi pentru alegeri?! Faptul nu e caracteristic justiției atunci când condamnă politicieni, magistrații căutând publicitate în asemenea cazuri.
8. Iese la iveală că scorul confortabil al UDMR a fost obținut prin voturi primite din zone cu puțină populație de etnie maghiară – și în care rezultatele uniunii erau tradițional slabe. Ce a făcut UDMR atât de remarcabil ca să schimbe radical opinia zonelor?!...
9. La câteva zile după alegeri, UDMR începe un ”balet” ciudat, căutând nod în papura PSD, anunță despărțirea de PSD și apropiere de PNL și Iohannis; apar date că voturile primite de maghiari ar fi venit pe linie PNL.
10. După alte câteva zile, UDMR provoacă un veritabil scandal cu iz etnic la Valea Uzului, care abate atenția de la situația politică.
11. Fără a aștepta validarea de către CCR a Referendumului, Iohannis convoacă partidele la consultări, dar anunță brusc un ”Pact”, numit în final ”Acord”. Practic, imediat după alegeri Iohannis a ținut ocupată agenda publică pe baza rezultatelor nevalidate ale referendumului.
12. Iese la iveală neînchiderea proceselor verbale; lideri ai PSD – Codrin Ștefănescu, Lia Olguța Vasilescu, Liviu Pleșoianu, Șerban Nicolae ș.a. – afirmă, pe baza situației PV, că ar fi vorba de un furt electoral de peste 1.000.000 de voturi.
13. Gelu Vișan, om de bază al sistemului Băsescu – Udrea, anunță că s-a procedat la o fraudă prin soft și printr-un soft duplicat.
14. Renate Weber face public observația că scandalul din Valea Uzului se suprapune exact pe momentul în care se descoperă problemele cu neînchiderea proceselor verbale.
În final a mai rămas un singur aspect, care vine ca o concluzie a ”ciudățeniilor”:
În ciuda tuturor acestor ”ciudățenii”, PSD NU depune o contestație oficială, documentată, susținută de mulții avocați ai marelui partid! Ceea ce este cel mai ciudat!
Concluzia: totul are o logică… mai puțin atitudinea PSD
-Alegerile au fost fraudate, există proba miilor de sesizări și a PV-urilor neînchise;
-Referendumul a fost acoperirea pentru scopul real – manevrele de la alegeri;
-Plasarea sentinței finale, condamnarea puternicului Dragnea, chiar a doua zi după alegeri a fost un semnal clar pentru (baronii) PSD, să-și „bage mințile în cap”, să nu se facă scandal și contestații, efectul fiind valabil și azi;
-UDMR a fost băgat de PNL și a mulțumit schimbând barca și creând evenimentul/incidentul de la Valea Uzului.
-O parte a opoziției dovedește că era pregătită de marele scor, nu vrea Guvernarea – în schimb participă la un circ permanent, care ocupă agenda zilei de la alegeri încoace.
-”Acordul” surpriză lansat de Iohannis e o perdea de fum tipică.
-Inexplicabil, PSD nu întreprinde o acțiune oficială.
-După validarea mandatelor europarlamentarilor și desemnarea grupurilor contestarea rezultatelor naționale nu mai are rost – sau nu se mai poate face.
Câteva declarații:
Carmen Dan:
”Sunt absolut sigură că domnul preşedinte Iohannis ştie foarte bine cum stau lucrurile. Am sesizat BEC cu privire la închiderea, corelarea proceselor verbale despre referendum. Erau informaţii pe care le primeam în centrul operativ. Am realizat că este important să transmitem aceste date şi către BEC. Am închis ziua cu peste 9.200 de semnalări de vot multiplu”.
Renate Weber:
”NU vi se pare ciudat că acest scandal (Valea Uzului, n.n.) a izbucnit când sunt mii de procese verbale ale cărei chei nu se închid?”
Gelu Vișan:
”Alegerile au fost furate la rupere pe un scenariu bine stabilit, cu SOFT-ul STS. Foarte, foarte puțină lume știe că o dublură a SOFT-ului STS o mai are un partid politic ( de dreapta), copia lucrează în paralel cu SOFTUL-ul original. Cifra pe care am avut-o inițial, a doua zi după alegeri, a fost de 600-700 000, sunt însă mult peste un milion. Orice numărătoare paralelă și/sau verificarea cheilor va dovedi frauda enormă la aceste alegeri”.
