BUCUREȘTI, 30 mai - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Fostul premier, una dintre cele mai remarcabile figuri politice ale României, a publicat acum puțin timp o analiză care surprinde – fiind exact contrară atât liniei pe care el a susținut-o, dar și realității europene.
Metaforic spus, textul publicat de Adrian Năstase pe blogul personal ”îl aruncă în cap”, căpătând pe eșichier aceleași valențe… precum o figură de șah răsturnată! Voi comenta analiza lui Adrian Năstase, pe câteva dintre componentele ei.
Precizez de la început că îl respect enorm pe fostul meu președinte de Cameră… dar nimeni nu-i perfect. Și nici nu apreciezi sincer o personalitate, dacă nu-i spui deschis atunci când ai argumente că alunecă în eroare.
Suveranismul – ”un risc”?! Tinerii ”transnaționali” – ”salvarea”?!
”Creșterea mediei nivelului de participare, de la sub 43% în scrutinele din 2009 și 2014 la 51% acum, arată faptul că Uniunea Europeană este considerată a avea un rol tot mai important pentru viețile cetățenilor europeni”, consideră Adrian Năstase.
Fostul premier omite esențialul: plusul a venit NU de la cei care consideră că UE are un rol pozitiv, ci de la eurosceptici și de la cei care cred că UE trebuie să se reformeze profund… sau să dispară! Deci, o participare, da, dar… pe sens opus.
”Așa-numita „revoluție suveranistă”, dorită deopotrivă la Moscova și Washington, nu s-a produs, deoarece ponderea cumulată a partidelor cu mesaj eurosceptic radical este de 15% -este un scor semnificativ dar care nu pune însă în discuție fundamentele Uniunii Europene”, afirmă uluitor Năstase.
Serios?! Năstase preia teza că ”Moscova” e în spatele suveranismului european - adică Bruxelles nu a generat revolta statelor și a cetățenilor prin superficialitate, ipocrizie, turpitudine, dublă măsură etc.?...
”În acest scrutin european s-a manifestat pentru prima dată un nou clivaj transnațional: suveranism versus integrare (…) riscul era de a genera „exit-uri” în cascadă, însă o atare perspectivă a fost blocată de „generația Erasmus” (tinerii care au beneficiat de programele de mobilitate ale Uniunii Europene)” – apreciază Năstase.
Cu alte cuvinte, ”riscul” a fost blocat de tinerii pentru care aspectele naționale și tradiționale devin ”extremisme”, aspecte legate de ”comunism” și o angrenare într-un sistem finanțat de o ”Rusie malefică”. Oare A.N. nu vede un risc mai mare în deznaționalizarea unei generații și folosirea ei împotriva propriei ființe naționale?
Și atenție la opinia sa despre România:
”Însă rețeta suveranismului nu a funcționat în România, pentru că nu este legată de cultura politică profundă a cetățenilor - românilor le place să se considere „europeni” și au mult mai multă încredere în Parlamentul European și în Comisie decât în parlamentul și guvernul naționale”.
De acord, dar acesta nu cumva e un aspect care ar trebui corectat? Ce recomandă Năstase, renunțarea la ideile suveraniste – și angrenarea în sistemul ”Bruxelles a spus”? Capitala României e la Bruxelles – asta dorim?
În a doua parte voi analiza un alt capitol din analiza lui Adrian Năstase, despre ”PSD și drumul spre dezastru”.
