Pe scurt, un cadru didactic spune că demisionează din sistem, ca urmare a presiunilor la care este supus și la faptul că se simte lipsită de orice apărare.
Până aici, o situație prezentă în tot sistemul de învățământ românesc. Și nu zice nimeni că nu ar fi așa. Numai că filmul face mai mult rău decât bine cadrelor didactice, accentuând războiul dintre dascăli și părinți.
Un adevărat cadru didactic nu ar trebui să rezoneze sau să solidarizeze cu eroina din film din el puțin trei motive, pe care le voi detalia în cele ce urmează.
În primul rând, din film reiese că profesorii sunt oameni slabi, instabili emoțional, care nu știu să managerieze situațiile de la clasă.
Intriga întregului clip video este centrată în jurul unei întâmplări banale de la o oră de curs.
Profesoara, despre care vom afla că predă limba română, intră în clasă și le cere elevilor să scrie pe o foaie un cuvânt pe care ar vrea să îl audă spus de o persoană de lângă el.
În acest timp, dascălul, care nu schițează nici un zâmbet, are, mai degrabă, aspectul unui om depresiv, îi atrage atenția Roxanei că are niște foi sub bancă și o roagă să le ridice. Eleva o tratează cu aroganță și refuză să ridice mizeria.
”Vrei să le strâng eu?” întreabă dascălul, interpretat de Medeea Marinescu.
Și aici ar trebui să ne oprim puțin. Reacția cadrului didactic a fost una greșită. Și aceasta fiindcă nu este umilit, ci el cere, practic, un asemenea ”tratament” din partea elevei și, ulterior a mamei acesteia.
Acel "eu" deja îl pune pe interlocutor într- o poziție de inferioritate. Cadrul didactic spune că face educație, dar dovedește o totală lipsă de tact pedagogic și de metode elementare de comunicare în relația cu elevul. Practic, nu a reușit decât să îi creeze elevei o și mai mare aversiune față de persoana sa.
Un bun pedagog nu rezonează cu eroina din film
Acesta ar fi un motiv pentru care un profesor adevărat, bun pedagog, ar trebui să se rușineze că este privit astfel!
Ce face după acest moment penibil cadrul didactic din film? Ei bine, uită de sarcina de lucru data adolescenților și scrie, cu majuscule ”UMILINȚĂ”. Abandonează total ceea ce le ceruse, cu numai câteva minute în urmă, elevilor și se concentrează pe propria persoană. Practic, dovedește inconsecvență în actul didactic.
Pentru o oră de limba română, un asemenea început nu are nici un sens, decât dacă, poate, a fost conceput, cine știe cum, drept o captare a atenției. Dar felul în care a evoluat ora de curs arată că profesoara face orice altceva, mai puțin să se țină de program.
Cu siguranță că, în ziua respective, în condică a scris altceva. Știu, e un film, dar se presupune că e rupt din realitate, deci hai să analizăm până la capăt.
Mie, ca elev, mi-ar fi fost teamă să mai intru la ora doamnei. Pentru că atitudinea sa, lipsa oricărui zâmbet, a oricărei interacțiuni cu elevii – un simplu ””ce faceți azi? - ar fi ”spart gheața”, dar, mai ales, schimbarea bruscă atunci când a scris cuvântul ”UMILINȚĂ” pe tablă m-ar fi făcut să cred că am la catedră un om instabil emoțional.
Iar acest ultim motiv ar trebui să dea de gândit ministrului Educației Naționale și să reevalueze ideea legată de angajarea în sistem pe perioadă nedeterminată. Pentru că este evident că nu toți rezistă.
Nu am spus nimic despre obrăznicia elevei și a mamei acesteia, despre felul în care aceasta din urmă a reușit să intre când a avut chef în școală. Aici este vorba de paza școlii, de educația pe care nu i-an dat-o fiicei.
Dar aceste aspecte nu trebuie să elimine faptul că dascălul din film spune că face educație. Ori, ceea ce face este o victimizare continuă. Și atât.
