BUCUREȘTI, 27 aprilie, Sputnik, Dragoș Dumitriu. România devine țara tuturor posibilităților! O țară în care sentimentele religioase sunt clamate în cluburi cu tentă lasciv-pornografică, ba chiar vedem ”vedete” de aceeași ocupațională manifestând sincer ”frica de Dumnezeu”. Repet,manifestând ”sincer”- ceea ce nu înseamnă că respectivele ”vedete” sunt conștiente de discrepanțe, de contradicții!...
Dar, așa cum spun sfinții părinți, practic nu există păcat prea mare pentru ca Dumnezeu să nu-l poată ierta! Da, sufletul omului nu poate fi judecat după aparențe…
Să ne gândim că periculoasele clanuri siciliene se întâlnesc duminica la biserică, la fel durii lumii interlope din Rusia… iar celebrul Arkan (foto), comandantul fioroșilor ”Tigri” și al celui mai temut clan din Balcani, ”Zemun”, spunea: ”Singurul căruia mă supun este patriarhul Serbiei”. Și chiar asta făcea, nu doar spunea!
Și în România, un tip cu principii extrem de radicale, George Becali, care nu se sfiește să facă dreptate… în stil ”vechi”, este unul dintre cei mai credincioși ortodocși.
De fapt, tradiția aceasta a credinței dincolo de aparențele activității de zi cu zi, dincolo de demersuri discutabile sau chiar condamnabile, nu este o noutate în România.
Mișcarea Legionară, probabil cel mai important demers politic de masă din istoria Regatului, a fost devotată Bisericii, credinței ortodoxe; aici apare proba deosebirii de nazismul german, cu caracter non-religios, ba chiar de esență spirituală păgână. Asta nu înseamnă că legionarii nu au luat-o razna în multe situații, ajungându-se la secvențe… pe care nu le voi aminti și comenta în aceste zile sfinte.
Dar, am făcut această trecere în revistă pentru a ajunge la un fapt care mi s-a părut remarcabil: avocatul Dan MV Chitic, cunoscut atât ca avocat de success, dar și ca unul dintre cei mai importanți luptători pentru resursele României, a postat o filmare interesantă.
E vorba de o procesiune din Vinerea Mare a celor de la biserica Stavropoleos, una dintre cele mai vechi din București (1724), care trece printre mesele localurilor din centrul Vechi.
”Adevărata ciocnire a civilizațiilor” a intitulat Dan Chitic postarea. Este remarcabil cum cei din cortegiu cât și cei de la mese văd această neobișnuită alăturare ca pe ceva firesc.
Nu știu dacă se poate numi o „ciocnire a civilizațiilor”, dar e o întâlnire a civilizaților, pentru că toată lumea se comportă ca atare, ceea ce este foarte frumos.
Iar demersul Bisericii este cât se poate de lăudabil pentru că respectă dorința ce dragă a Tatălui, întoacerea fiului risipitor.
Felicitări și lui Dan Chitic, un om a cărui viață este dedicată credinței ortodoxe, de aici venind și profunda sa implicare pentru Țară și pentru oameni.
