CHIŞINĂU, 20 apr — Sputnik. Sâmbăta lui Lazăr precede Duminica Floriilor. În această zi, Iisus Hristos a săvârșit o nouă minune. L-a înviat pe Lazăr la patru zile de la moarte. Învierea lui Lazăr semnifică învierea viitoare a neamului omenesc.
Istorie și semnificație
În această sâmbătă dinaintea Floriilor, Biserica Ortodoxă cinsteşte una dintre cele mai mari minuni săvârşite de Iisus Hristos în viaţa pământeană, învierea lui Lazăr. Evenimentul religios s-a petrecut în localitatea Betania, unde Lazăr, prietenul lui Iisus, murise de patru zile. Învierea lui Lazăr a fost descrisă în Sfânta Evanghelie după Ioan în Capitolul 11, versetele de la 1-45.
După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.
Sâmbăta care precede sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim este ultima zi din Postul Sfintelor Paști în care se mai fac pomeniri de obște pentru cei adormiți. Pomenirile vor fi reluate, potrivit rânduielii obișnuite, după Săptămâna Luminată.
Despre Lazăr se vehiculează mai multe legende, acestea fiind diferite de la o regiune la alta. În una dintre acestea se zice că Lazăr moare după ce a poftit la nişte plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea.
Astfel, în Sâmbăta lui Lazăr numită şi Moșii de Florii sau Sâmbăta Morților, se obişnuieşte ca femeile să-i facă plăcintele lui Lazăr și să le dea de pomană. În sâmbăta lui Lazăr, la sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morții, care așteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ.
Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Intrării lui Hristos în Ierusalim (Floriile) sunt cele două zile care constituie împreună hotarul şi puntea de legătură între Postul Paştilor şi Săptămâna Patimilor — două zile de sărbătoare care anticipează bucuria pe care o va aduce, peste o săptămână, Învierea lui Hristos — biruinţă asupra morţii.
