CHIȘINĂU, 5 apr – Sputnik, Elena Komolova. Autoritățile moldovene afirmă că lucrările de prelungire a gazoductului Iași – Ungheni până la Chișinău se desfășoară în regim accelerat.
După cum a fost stabilit anterior, se prevede ca această conductă să fie construită până la capăt în 2019, însă experții în domeniul energeticii nu sunt atât de optimiști, și nu doar în privința acestui termen, ci chiar și a însăși utilității acestui proiect. La sfârșitul anului curent expiră contractul Moldovei de cumpărare a gazelor naturale de la concernul „Gazprom”. Discutarea condițiilor contractului se va desfășura pe fundalul unei eventuale reduceri a tranzitului gazelor rusești pe teritoriul Ucrainei în anul 2020. La ce se poate aștepta Moldova în acest context, s-ar putea oare să rămână fără gaze naturale, vor îndreptăți oare gazele „de alternativă” românești speranțele? Propunem în continuare opinia comentatorului Sputnik.
Când vom putea beneficia de gazele românești…?
Expertul în domeniul energeticii Mihai Târșu a menționat în comentariul său pentru Sputnik că este puțin probabil ca până la sfârșitul anului 2019 să fie dat în folosință gazoductul Ungheni – Chișinău.
„Cel mai probabil, dacă toate vor decurge normal, acest lucru se va întâmpla la începutul anului 2020. Însă până atunci va trebui de încheiat un nou contract cu „Gazprom” pentru ca țara să nu rămână fără gaze”, a menționat expertul.
Anterior, președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a atras atenția asupra faptului că, potrivit documentației proiectului, pentru a construi gazoductul Iași – Chișinău, este necesar un termen de 28 de luni. Proiectul însă nu prevede și stația care este necesară pentru a asigura o presiune normală și care costă 150 – 200 de milioane, susține președintele.
Un car de probleme și o mare iluzie
Expertul economic Viorel Gârbu, în comentariul său pentru Sputnik, a declarat că problemă constă nu atât în termenele de construire a gazoductului românesc, cât în faptul că acesta nu a fost conectat la conducta centrală de distribuire a gazelor pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Gârbu a menționat că gazele rusești care sunt importate în țara noastră sunt utilizate în stânga Nistrului pentru producerea energiei electrice, de care se folosește toată țara.
„Dacă nu vom dispune de o altă posibilitate de importare a gazelor, atunci gazele românești vor trebui să ajungă și la Cuciurgan. Din câte cunosc, volumul gazelor livrate prin acest gazoduct nu atinge nivelul consumului pe întreaga țară”, a subliniat expertul.
Potrivit acestuia, trebuie făcute și alte investiții, pentru a soluționa problema importului gazelor.
Are oare rost gazoductul românesc?
În opinia expertului în domeniul energeticii, ex-președintele Agenției Naționale de Reglementare în Energetică din Republica Moldova Victor Parlicov, pentru ca gazoductul românesc să aibă un rost, trebuie construită infrastructura necesară pe ambele maluri ale Prutului.
„După părerea mea, toate acestea nu vor fi realizate niciodată. Nu au nici un sens, nici economic, nici tehnic. Sunt sigur că, până la urmă, vor ajunge la concluzia logică de a asigura reversia prin gazoductul Transbalcanic”, a spus specialistul.
Acesta a explicat că atunci va decădea necesitatea investițiilor de sute de milioane de euro (atât din partea malului drept, cât și a celui stâng ale Prutului) în gazoductul, practic nou, pentru livrarea gazelor. Parlicov consideră că cheltuielile pentru modernizarea stațiilor de comprimare pentru reversia gazelor naturale va constitui aproximativ 10 milioane de euro. Expertul afirmă că în Europa există câteva exemple de acest fel.
Cu toate acestea, unii experți consideră că Moldova nu poate obține gaze naturale prin reversie din Europa fără a avea un contract cu „Gazprom”.
Perspectivele noului contract: va primi oare Moldova gaze din Rusia?
Parlicov este de părerea că spre sfârșitul anului 2019 Chișinăul oficial se va prezenta absolut nepregătit la negocierile cu „Gazprom”-ul.
„Cel mai probabil, „Gazprom” va finaliza construcția „Turkish Stream” până la sfârșitul anului 2019. Lucrările de construcție decurg mai repede decât a fost prevăzut. De aceea nu va mai fi necesară tranzitarea gazelor în Turcia prin gazoductul Transbalcanic. Negocierile cu „Gazprom”-ul vor fi pentru noi destul de delicate”, a spus expertul.
În opinia acestuia, după ce va expira contractul de tranzitare a gazelor încheiat între „Gazprom” compania ucraineană „Naftogaz”, acest contract va fi prelungit până în anul 2020, cel puțin, pentru acel volum de care are nevoie Moldova.
„Cred că „Gazprom” va dori să asigure cu gaze regiunea transnistreană, iar pentru aceasta este imposibil să ocolești Ucraina. Noi nu avem alternativă de unde am putea importa gaze naturale, de aceea ni se vor impune condiții drastice la încheierea contractului. Mi se pare că pentru „Gazprom” contează nu atât prețul la gaze, cât, cu mult mai mult, aspectul politic, în special continuarea acelei scheme de livrare a gazelor prin intermediul „Moldova-Gaz”, a adăugat Parlicov.
Alternativa iluzorie
Gazoductul din România trebuie să devină o alternativă a livrării gazelor din Rusia. Acesta este sensul pe care îl atribuie oficialii moldoveni acestui proiect. Însă, în afară de această lozincă, nu am auzit să spună care va fi volumul concret al livrărilor, nici prețul pe care îl va plăti Moldova pentru gazele naturale din țara vecină.
Gazoductul Iași – Ungheni a fost dat în folosință pe 27 august 2014, exact de Ziua Independenței Republicii Moldova. Construirea acestui tronson a costat aproximativ 26 de milioane de euro, din care UE a acordat 7 milioane sub formă de grant.
Lungimea conductei de gaz este de 433,2 kilometri, având o capacitate de 11,5 miliarde de metri cubi pe an. Următoarea etapă prevede prelungirea acestui segment în Moldova - până la Chișinău, iar în România – până la Onești-Lețcani, cu stația de comprimare a gazelor.
Primele livrări de peste Prut au început în martie 2015. Conform contractului, în Moldova urmau să fie livrate în decurs de un an peste un milion de metri cubi de gaze la prețul de 1010 lei românești pentru o mie de metri cubi. Potrivit experților, livrările de gaze naturale din România au fost nesemnificative. Iar în anul 2017 România în general nu a exportat gaze în Moldova. Octavian Calmâc, care la acea oră ocupa postul de ministru al Economiei al țării noastre, a explicat situația dată prin faptul că Parlamentul de la Chișinău nu semnase contractul de furnizare a gazelor naturale din România.
Toate miturile ce țin de raționalitatea acestui proiect au fost dezmințite de ambasadorul României în Republica Moldova, Daniel Ioniță. Chiar la începutul mandatului său la Chișinău, diplomatul a declarat cu toată seriozitatea că gazoductul Iași - Chișinău are o importanță mai mul politică decât economică.
„Speranțele albastre” și taina încuiată cu șapte lacăte
Cu toate acestea, Chișinăul și Bucureștiul convin să înceapă lucrările de prelungire a tronsonului Iași – Chișinău până în capitala Republicii Moldova. Lungimea gazoductului va fi de circa 120 km. Proiectul va fi realizat de compania „Eurotransgaz” din România care a devenit proprietara întreprinderii de stat „Vestmoldtransgaz” de la noi. Compania română a confirmat intențiile de a-și asuma obligația de a construi gazoductul Ungheni – Chișinău până la sfârșitul anului 2019, precum și să investească în proiect circa 90 de milioane de euro. Toate sunt bune, desigur, dacă nu luăm în calcul că magistrala trebuia să fie gata încă din anul 2017.
În cadrul vizitei de lucru a ministrului Economiei și Infrastructurii la București, acesta s-a întâlnit cu conducerea „Transgaz”. Chiril Gaburici și reprezentanții „Transgaz” au discutat despre demararea lucrărilor de construcție a conductei de transport gaze naturale Ungheni-Chișinău.
„Apreciez ritmul accelerat în care au început lucrările. Este foarte important ca până la finele anului curent conducta de gaz să fie operațională. Ca urmare a incertitudinilor privind viitorul tranzitului de gaze spre Balcani pe teritoriul Ucrainei și al Republicii Moldova, asigurarea unei rute alternative de livrare gaze naturale este indispensabilă pentru noi”, a menționat Chiril Gaburici.
Ministerul Economiei și Infrastructurii a menționat că, începând cu decembrie 2018, noul operator de sistem de transport gaze desfășoară activități legate de procedurile de achiziții publice pentru lucrările de construcție a conductei Ungheni-Chișinău. Până în prezent au fost semnate două contracte, iar altele sunt în proces de desfășurare și evaluare.
Autoritățile de la Chișinău dau asigurări că lucrările se desfășoară în ritm accelerat, fapt care, desigur, ne bucură, însă calculele concrete privind volumul gazelor care vor fi livrate în Moldova prin această conductă și la ce preț, deocamdată nu se cunosc. Toate acestea rămân o taină încuiată cu șapte lacăte. Ei bine, să așteptăm…
