Motto: ”Credeți că noi am fi fericiți ca o altă țară să intervină în ceea ce se întâmplă în Israel? Sigur că nu!”
David Saranga, ambasadorul Israelului în România
Am fost unul dintre cei doi deputați care NU au votat ”DA” pentru Tratatul cu Uniunea Europeană. Nu am votat ”Contra”, ci m-am abținut. Asta pentru că nu consideram UE ca fiind ceva rău, ci profund greșită mi se părea atitudinea liderilor români – imprimată ulterior majorității populației. O atitudine care se traducea printr-un singur cuvânt: cedare pe toată linia. În plus, o totală necunoaștere a propriilor interese.
Adică noi intram în Uniunea Europeană, fără să știm ce vrem – și deciși să ne supunem total ”marilor frați”. Altfel spus, ne-am aruncat legați la ochi în cușca lupilor mereu flămânzi. Nu exagerez, cam așa sunt ”partenerii” noștri – și, cu câteva excepții, acești parteneri nu sunt statele, ci mari companii aflate în spatele grupurilor politice europene. Așa se joacă acest… joc.
Să fim bine înțeleși – nu sunt un partizan al ieșirii din Uniunea Europeană, cel puțin până când nu sunt epuizate metodele firești: adică impunerea României ca un egal al celorlalți, așa cum sună principiul fundamental al UE – și impunerea intereselor românilor, așa cum ar trebui să sune principiul fundamental al conducătorilor României. Dar, stând strâmb și judecând drept – este posibilă realizarea acestor obiective? Cel mai optimist răspuns ar fi ”Poate, nu știu…”, iar cel mai realist… este cel pesimist – ”Nici pomeneală!”.
De fapt, conducătorii români, cu mici excepții – și acelea mai mult declarative! – sunt total supuși Bruxelles-ului și Washingtonului. Și e firesc, pentru că preluarea României s-a făcut pe toate căile, inclusiv prin plasarea în fruntea instituțiilor de forță a unor personaje aflate în rețeaua serviciilor occidentale, dar și prin ridicarea la nivelul conducerii politice a unor indivizi cu probleme la dosar, deci manevrabili, obedienți la comenzile și stimulii potriviți.
Dar, mai grav, s-a realizat o contaminare în masă, ceea ce face ca un număr considerabil de români – simpli cetățeni - să solicite conducătorilor ”supunere totală” față de Occident!
Recent, am consemnat două incidente semnificative în acest sens. Primul incident ar fi declarația de intenție a unui purtător de mesaj al PNL, mă rog, a grupării care poartă acest nume fără a avea vreo legătură nici cu ideea de ”național”, nici cu spiritul partidului istoric – cu toate păcatele acestui de-mult-răposat. Răzvan Prișcă, tânărul și tupeistul ”liberal” a spus fără nicio remușcare: ”Tema care eu cred că ar fi important să fie supusă întrebării publice (șa Referendum) este dacă poporul român este de acord ca, de acum încolo, orice fel de reformă, modificări ale întregii arhitecturi judiciare să se facă doar luând în calcul recomandările partenerilor noştri, la care noi am acceptat voluntar, cu sacrificii financiare să aderăm!”.
Cu alte cuvinte, nicio decizie importantă să nu fie luată fără a cere ”recomandările” SUA! A fost firească reacția lui Dan Chitic. ”Adică să acceptăm statutul de colonii”, a izbucnit cunoscutul avocat, ”Văd că se supune la vot felul în care urmează să se judece ţara asta”.
Deci, aceasta e lovitura pe care ar propune-o președintele Iohannis și PNL – supunerea deciziei interne față de voința UE și SUA! Adică exact ce a anunțat Timmermans! Și, nota bene, e chiar în tonul protestatarilor #REZIST – care, de exemplu, cer cu insistență ca orice decizie per Justiție să poate ”viză” de afară!
Al doilea incident (nu îl pot numi altfel) a fost dezvăluirea lui Cornel Dinu, marele sportiv și om de cultură – care a povestit un dialog cu actualul președinte al Parlamentului European, Antonio Tajani. Povestirea se referă la anul 2005, când italianul, la acea vreme vicepreședinte al Partidului Popular European, vizita Bucureștiul. ”Ne gândim ce face cu voi”, ar fi spus Tajani și ”vorbind foarte plastic, pentru că era un tip cu șarm”, povestește Dinu, ”mi-a spus ”gândiți-vă că fiecare țară din asta nepregătită care ați intrat pentru că aveam nevoie de piețe de desfacere, vă lăsăm să fierbeți în oalele voastre proprii și punem la fiecare oală câte doi jandarmi - cine ridică capul… suportă consecințele””.
Cum adică ”punem jandarmi”?! – a întrebat uimit Răzvan Dumitrescu, realizatorul emisiunii în care Dinu a povestit. ”Jandarmii sunt de afară – sau sunt de-ai noștri?”, a cerut detalii jurnalistul. ”Jandarm e Timmermans, e Kovesi... ăștia sunt jandarmii, din păcate…”, a răspuns Dinu. ”Mai mult decât atât – (europenii) cunoșteau natura noastră omenească, a românilor – și ne-a spus, cu voi e mai simplu, nu mai e nevoie de jandarmi, voi vă omorâți între voi”, a completat Cornel Dinu. ”Și iată ce se întâmplă în România de azi, ne omorâm între noi”, a conchis marele om de sport.
Și chiar asta facem – ne omorâm între noi – iar unii dintre noi îi aplaudă pe străinii care îi omoară pe români!
Iar zilele trecute am avut o probă incontestabilă că puterile occidentale sunt convinse că ne pot călca în picioare cum vor. Declarația lui Timmermans este edificatoare:
”Cetățenii europeni cer Comisiei să adopte legislații generale care să permită verificarea obiectivă a aplicării practice a dispozițiilor naționale privind statul de drept pentru a consolida încrederea reciprocă între statele membre și pentru a facilita implementarea dispozițiilor articolului 7 din Tratat privind posibila încălcare a valorilor UE!”
Adică să intervină peste ceea ce decid țările în cauză în domenii pe care Comisia le consideră ca fiind ”Statul de drept”! Dar și să pedepsească prin celebrul Articol 7! Adică gata, se pune în practică ”Legea Coloniei” – fiindcă așa ar trebui numită această lege sau pachet de legi!
Cu câteva zile mai devreme, Manfred Weber, principalul candidat al popularilor europeni la președinția Comisie Europene, a amenințat pur și simplu România, coaliția de guvernământ, dar și pe procurorii care se ocupă de anchetarea Codruței Kovesi:
”Dacă procedurile judiciare împotriva doamnei Kovesi nu sunt anulate, vom cere o dezbatere în următoarea sesiune plenară a Parlamentului European. De asemenea, apelăm urgent la PES (socialiștii europeni) și ALDE (grupul european) să vorbească împotriva partidelor lor surori din guvernul român”.
Din acest mesaj rezultă clar că Weber s-ar face vinovat de un cumul de infracțiuni grave: încercarea de împiedicare și întrerupere a unei anchete a justiției române, dar și șantaj. Dar cine să-l acuze?!... După cum se poate citi, Weber cere întreruperea unei demers legal - pe care-l recunoaște ca atare, nu spune că e ”ilegal”! - iar pentru aceasta face un dublu șantaj, amenințare la adresa României, precum și a partidelor din Coaliția de guvernământ.
Mai mult, Weber consideră ”ancheta demarată împotriva Laurei Codruța Kovesi” ca fiind un ”total inacceptabilă în Europa”. Înțelegeți? Vine ”europeanul” și le spune românilor, cu alte cuvinte - ”voi nu aveți voie să faceți anchete sau justiție decât cum și dacă vrem noi, dacă nu declanșă, furtuna politică împotriva voastră!”… Tupeu, sau ce?!
”Românii vor dori ca în țara lor să fie Președinte unul care va fi FERM ori de câte ori se va trezi câte un precar intelectual ca Weber să ne dea nouă ordine și ultimatumuri...”, scrie Liviu Pleșoianu… ceea ce e frumos, dar tare îmi e că se amăgește!
Românii din opoziție l-au chemat pe Weber aici, ei au chemat ocupantul, cum pe vremuri românii chemau imperiile ”în ajutor”, chiar dacă știau că asta va însemna ocuparea țării! Dar însemna și moartea vecinului și a caprei sale, ceea ce conta mai mult pentru români – și contează și acum!
Asta a fost România atunci când nu a avut conducători, ci spoliatori – și asta e și acum, când are în conducere prea mulți trădători, incapabili și oameni ai străinătății.
Mă uitam uimit cum un stat puternic și demn ne dă o lecție pe care noi nu o înțelegem: ”Israel consideră că România este o țară suverană, este o democrație și aveți toate instituțiile democratice – de ce să criticăm sau să intervenim în problemele interne ale României? Să ne gândim altfel – credeți că noi am fi fericiți ca România sau o altă țară să intervină în ceea ce se întâmplă în Israel? Sigur că nu!”
Am reprodus declarația de acum câteva zile a ambasadorului israelian David Saranga – care nu e român de origine, dar a avut buna voință de a învăța perfect româna – și care încearcă să ne dea o lecție: fiți demni, nu lăsați străinătatea să vă călărească! E lecția Israelului – place sau nu place, dar e singura lecție bună!
Poate e cazul să fim și noi evrei din când în când, cel puțin la capitolul inteligență, voință, demnitate și determinare – și mai ales să știm ce vrem și să fim uniți în fața străinilor, așa cum sunt evreii.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
