BUCUREȘTI, 1 apr - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Povestea e simplă – dar cu complicații pe care probabil nu se vor găsi mulți să le cerceteze. Un dizident de la începutul anilor 80, un anume Iulius Filip, cu o poveste destul de încâlcită și cu multe semne de întrebare, este încarcerat în decembrie 1981 pentru 5 ani și patru luni, sub acuzația de “propagandă împotriva orânduirii socialiste”.
Nota bene, primele manifestări de ”dizidență” Filip le-a făcut chiar militar fiind – iar ”odiosul” stat comunist l-a trecut în civilie și i-ar fi propus să devină informator! Pentru oricine cunoaște modul de lucru al Securității după 1967 știe că asta e o aberație, nici un ofițer nu putea avea încredere într-un asemenea informator – deci nu-l putea dori în ”rețea”!
Nu se știe nici rezultatul anchetei procuraturii militare inițiale – și nici dacă apar documente ale contraspionajului. Iar după ce l-au eliberat, la un an i-au dat viză de SUA – că așa făcea regimul odios cu dizidenții… Bizar, sau ce?...
Dar, nu astea sunt problemele, ci doar câteva dintre curiozitățile cazului; cert este Filip este încarcerat și, după trei ani de detenție, în 1985, se pune problema eliberării condiționate. Cazul ajunge la o comisie care, ce să vezi, îl avea în frunte pe procurorul Augustin Lazăr.
Acum, apare condiția principală a ”bombei” de presă: este același Lazăr? Augustin Lazăr, actualul șef al PÎCCJ, era pe atunci abia de trei ani procuror! Terminase facultatea în 1981, fusese un an avocat, apoi, ciudat, trece în procuratură – iar în 1985 îi găsim numele în fruntea comisiei respective, așa după cum reiese din documentele prezentate de LuJu.
Pe de altă parte, fiind vorba de o comisie din zona Alba, verificările Antena 3 au scos la iveală că ”Taica” este și era singurul procuror cu acest nume de pe acolo!
Și mai e o chestiune: documentele au fost publicate vineri – iar până azi Augustin Lazăr, foarte rapid în reacții îndeobște, nu a zis nimic! Pe de altă parte, prima semnătură de pe documentul din 1985 aduce cu semnătura actualului șef al Parchetului general.
Ori, dacă se confirmă că e vorba de ”Taica” Lazăr, atunci demisia nu mai poate întârzia decât… ore! Asta pentru că motivarea din 1985 suna cam așa:
“Starea de fapt: În ultima perioadă a purtat discuții dușmănoase la adresa RSR și a redactat mai multe materiale, scrisori și memorii cu conținut dușmănos pe care le-a difuzat, atât cunoscuților cât și unor organe oficiale”.
Am citat din motivarea eliberării condiționate, cu Lazăr șef de comisie.
”A fost pedepsit de 5 ori cu izolare, totalizând 42 de zile de izolare, pentru abateri ca: injurii la adresa organelor de partid și de stat, nerespectarea regulilor de ordine interioară, atitudine necuviincioasă față de cadre, încălcarea regulilor cu privire la scrierea corespondențelor”.
Iar concluzia comisiei conduse de Augustin Lazăr poate fi considerată… motivarea demisiei în câteva ore a procurorului general. Iat-o:
”Nu a dat dovezi temeinice de îndreptare (...) Deținutul Filip Iulius nu poate fi liberat condiționat, se amână 1 an, pentru că a fost pedepsit disciplinar, iar timpul executat nu prezinta garanția reeducării”.
Acum, sigur, Lazăr poate spune că a acționat și a decis pe baza constatărilor și a probelor furnizate de ofițerii sistemului penitenciar dar… să nu uităm că el este reprezentantul ”anticomuniștilor”, al ”europenilor” – ori cum mai poate fi așa ceva când a semnat… așa ceva, precum decizia de mai sus, de lăsare în pușcărie a unui disident anticomunist?!
Exclus!
Ar mai fi o obiecție de bun simț: cum oare Filip, dizidentul, nu a sărit în freza platinată a lui ”Taica” atâția ani? Că doar Augustin Lazăr e șef pe la Alba și pe la București de mulți ani! Era și când Iulius Filip primea onorurile din partea primarului de Cluj, Boc – și el mare anticomunist! Tot șef pe la Alba era Lazăr și când se făceau filme despre disidența lui Filip, iar acesta… nimic!
Poate nu știa, veți spune, nu știa de componența comisiei din 1985. Niet!
Documentul prezentat de LuJu are în josul paginii semnătura condamnatul ”am luat cunoștință” – iar la arhivare apare ca scos în 2007 – deci timp suficient ca un om care a suferit să își atace torționarii. Dar nu a făcut-o…
Dar, repet, nu asta contează – adică e altă problemă. Acum, dacă e vorba de același Lazăr, ei bine i se a cere capul – și Iohannis nu va putea apăra un procuror comunist acuzat de ținerea în pușcărie a unui disident pentru că nu a fost ”reeducat”. Repet, dacă se confirmă, va fi vorba de ore până la dispariția lui Lazăr, procuror general, din spațiul public.
Iată aici ancheta publicației lui Răzvan Savaliuc, cu documentele care îl pot zdrobi pe Augustin Lazăr.
