Ultimul videoclip al trupei Rammstein a provocat discuții aprinse și în contradictoriu, bloggerii, vlogerii și chiar unii analiști politici încercând să întrevadă un mesaj politic ascuns al muzicanților. Într-adevăr, noua producție este destul de bogată în imagini și aluzii la evenimente politice din trecut, prezent și un posibil viitor.
Totuși, multora le scapă un detaliu important: trupa Rammstein, în întreaga ei istorie, nu s-a aventurat în lansarea unor manifeste politice și nu și-a făcut publică vreo preferință de ordin ideologic. Să nu uităm că vorbim de showbiz, în care există niște legi destul de clare – artiștii urmăresc să capteze un segment cât mai mare al publicului, să provoace și chiar să șocheze pentru a fi mereu în trend.
După o absență de șapte ani (trupa a concertat cu piese vechi), Rammstein a decis să revină în forță, reușind să atragă atenția inclusiv a celor care nu sunt și nu au fost amatori ai unui astfel gen de muzică.
Ce au vrut să transmită cei de la Rammstein prin piesa și videoclipul lor? Mai curând, e vorba de o strategie reușită de marketing, prin care trupa a încercat să exploateze toate fobiile, stereotipurile și îngrijorările din societate. Merită de observat că lipsește o narațiune clar definită – fiecare spectator poate veni cu o proprie interpretare, în funcție de viziuni politice. Printre altele, trupa a reușit să îi înfurie atât pe cei din zona de dreapta, cât și pe cei din stânga, atât pe cei care se cred oponenții, cât și pe adepții corectitudinii politice.
Marele merit al videoclipului este scoaterea la iveală a tuturor frustrărilor și temerilor din adâncurile inconștientului colectiv: oroarea pentru un trecut violent, frustrările legate de înfrângerile istorice, criza morală și demografică prin care trece Germania, frica față de imigrație și viitorul incert al țării. Imaginile parcă ar fi scoase dintr-o sesiune de psihanaliză a națiunii în ansamblu. De fapt, nu e vorba de o narațiune cu subiect și predicat, ci de un suprarealism. Imaginile apar ca un bliz, fără vreo noimă, de parcă ar fi vorba de un vis urât.
Oricât am încerca să căutăm, videoclipul este departe de a transmite un mesaj politic. E o simplă evocare a unor coșmaruri pe care le vede, le simte fiecăre neamț, însă despre care nimeni nu se încumetă să vorbească. Există o mare temere că însăși cultura și modul german de a fi ar ascunde în adâncurile sale germenii unor crime, de aici vine și frica de manifestare a oricărui patriotism. Iată că acum aceste imagini sunt scoase la vedere, iar dezbaterile pe care le provoacă ar putea deveni o adevărată terapie colectivă. Rămâne să vedem în ce măsură societatea germană de astăzi este gata să privească adevărul în față.
