BUCUREŞTI, 22 mart – Sputnik, Doina Crainic. Într-o cameră mică de la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași, cea mai mare instituție psihiatrică din România, Ana (nume fictiv) este diagnosticată cu depresie, scrie publicaţia italiană online ebada.it.
Medicii spun că femeia suferă de „sindromul Italia”, o definiție utilizată în România pentru problemele de sănătate mintală pe care multe femei ajung să le aibă după ce lucrează ca îngrijitoare în Italia.
„Îmi era frică să urc scările. Când trebuia să trec strada, îmi era teamă și întrebam pe cineva: «Te rog, poți să mă ajuți?» Îmi era frică să ies singură”, spune Ana, acum în vârstă de 63 de ani, care a plecat din România în 2003 pentru a merge la muncă în Italia.
A fost o decizie dificilă să-şi lase copiii, dintre care unul avea doar 2 ani când a plecat, dar era singura modalitate de a câștiga niște bani. Copiii au fost crescuți de tatăl lor cu banii pe care Ana îi trimitea acasă.
„Aveam 58 kg. După două luni, ajunsesem la 48. Nu puteam dormi noaptea, munca era grea, dar nu spuneam nimic”, a adăugat ea. Fiindcă era singură în Italia, Ana nu ieşea niciodată în timpul liber. Între timp, în România, soțul ei a cheltuit banii pe care aceasta îi trimitea, așa că, în cele din urmă, Ana a decis să îi încredințeze surorii sale responsabilitatea financiară și a divorţat. După 15 ani, Ana s-a întors în România, din cauză că nu am mai putut să se întreţină în Italia.
De asemenea, Tania Carnuta lucrează în Italia din 2006 și, după 30 de ani de căsnicie, soțul ei a decis să divorțeze. „Sindromul Italia începe acasă. Încep să te privească ca pe un ATM. Eşti stresată de la muncă şi suni acasă ca să te calmezi, să vorbeşti despre suferinţa ta. Dar cei de acasă nu te înţeleg”, spune femeia.
„Sindromul Italia este un fenomen social. De cele mai multe ori, este o formă de depresie caracterizată prin anxietate, apatie, astenie mentală și fizică, însoţită de insomnie și o dispoziție profund tristă, de un sentiment de înstrăinare. Este fragilitatea genetică a oricărei persoane care emigrează, a cărei situaţie se înrăutățește trăind într-o țară străină, cu o altă cultură, cu alte tradiții, fără a cunoaște limba”, a explicat Andreea Nester, psihiatru al Spitalului Socola. Colegul acesteia Cozmin Mihai spune că, din cei 3.000 de pacienți depresivi pe an, aproximativ 150 (5%) suferă de sindromul Italia.
„Sindromul Italia nu este un diagnostic recunoscut științific. Definiția a fost inventată de doi psihiatri ucraineni în 2005. Constă în stres fizic și psihologic”, a declarat Donatella Cozzi, cercetător la Universitatea din Udine, care a vizitat orașul Iași pentru a cerceta fenomenul.
Potrivit unui raport al ONU, între 2007 și 2017, aproximativ 3,4 milioane de români și-au părăsit țara, reprezentând 17% din populație.
Claudio Piccinini, coordonatorul Departamentului de Migraţie şi Mobilitate internaţională INCA-CGIL, a declarat că, potrivit INPS, peste 800.000 de persoane lucrează ca îngrijitoare în Italia, cu un contract regulat. Cererea pentru acestea este foarte ridicată, într-o țară cu 13,4 milioane de persoane vârstnice, ţară clasificată de Națiunile Unite ca fiind a treia din lume în ceea ce privește speranța de viață.
„Există o lipsă de flexibilitate în acest tip de muncă, nu există forme precum part-time. Este o interpretare greșită a conceptului de «masă şi cazare». Teoretic, lucrătorul poate pleca pe timpul nopţii, orele de lucru trebuie respectate”, a spus Maddalena D'Aprile, recrutor la Roma. Potrivit acesteia, exploatarea poate are loc din ambele părți: „Din partea familiilor, există deseori tendința de a exploata muncitorii, de a cere prea mult, de a nu oferi cazare adecvată, adesea de a nu furniza suficiente alimente. Dar chiar şi în ceea ce îi priveşte pe lucrători, am auzit lucruri teribile: îngrijitoare care dădeau tranchilizante persoanelor în vârstă pentru a le menține liniştite”.
Maria Grădinariu și-a urmat fiul în Italia: „În 16 ani, mi-am pierdut mama, soțul, socrul, soacra, frații. Am venit aici în căutarea unui trai mai bun. Nu am găsit decât muncă, muncă, şi mai multă muncă. Simt sindromul Italia pentru că nu suntem libere atunci când dorim, suntem libere ca îngrijitoare numai joi după-amiază și toată ziua duminică, dar dacă au nevoie de noi și noi avem nevoie de bani, atunci trebuie să rămânem”, spune femeia.
În Roma, Biserica San Pantaleo este locul unde femeile se adună în zilele libere pentru a socializa, a cere sfaturi și a vorbi în limba lor maternă. „Ne întrebăm pe scurt: îngrijitoarele [românce] se îngrijesc de vârstnicii noștri, dar cine se îngrijeşte de îngrijitoare?”, încheie portalul italian.
