CHIȘINĂU, 16 mart — Sputnik, C.S. Ne aflăm în perioada Postului Mare, când creștinii trebuie să acorde mai mult timp pentru rugăciune și să mediteze asupra păcatelor. Mulți sunt cei care și-au făcut un obicei de a începe ziua cu cafeaua de dimineață. Unii spun că această licoare este benefică pentru sănătate, alții spun că e dăunătoare. Totuși, este păcat sau nu să bem cafea? Aceasta este întrebarea care îi frământă pe mai mulți creștini.
Răspuns la această întrebare este oferit de arhimandritul Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia-Neamț, România, Custode al Casei Memoriale Visarion Puiu, citat de ortodox.md.
”Atât timp cât ea aduce beneficii organismului, n-o vom privi ca pe un păcat. În aceeași măsură am putea blama ceaiurile hepatice, de mentă sau de tei, ajunse o necesitate pentru unii dintre noi. Deci nu consumul de cafea constituie ceva rău în sine. Vinovăția trebuie căutată în altă parte: mulți nu o beau din motive medicale, ci fiindcă o consideră o chestiune de bon ton”, explică arhimandritul Mihail.
Totuși, părintele punctează în ce cazuri trebuie să ne simțim culpabili de păcat.
”La cafea, în genere, se asociază o țigară, două, ori câteva discuții uneori extrem de păguboase. O altă situație în care ar trebui să ne simțim culpabili e obiceiul unora, deja prizonieri ai cafelei, de a merge la Dumnezeiasca Liturghie după ce s-au împărtășit din ceașca aburindă, refuzând astfel să guste din anafura împărțită la finele slujbei. Cred că o asemenea obișnuință, transformată în patimă, ar trebui să ne îngrijoreze. Chiar atunci când o înghițim ca pe un medicament, recomandată de medici, dacă ne obișnuim organismul cu ea zilnic, la fel cu orice altă doctorie luată cu regularitate, cafeaua devine un drog. Se creează astfel o dependență, iar efectele benefice, atât de insistent scoase în evidență, diminuează substanțial, căci o cantitate mare din savuroasa băutură produce rău organismului”, a precizat părintele.
Preotul afirmă că unora le e greu să recunoască faptul că fără prozaica licoare devin peste zi agitați, neliniștiți, căutând cu orice preț prilejul de a-și împlini pofta. În acest caz, fără doar și poate, dependența de cafea reprezintă un păcat.
”Un creștin m-a întrebat: „Părinte, dacă cer preotului să mă împărtășească dimineață, e păcat?" "Dar de ce nu stați la Sfânta Liturghie?", îl întreb. „Stau, dar nu pot rezista până aproape de prânz fără cafea; de aceea obișnuiesc să cer Sfânta Împărtășanie dimineață". Am ezitat un pic să-i răspund căci m-a întristat robia în care zăcea sărmanul. Am încercat, totuși, să-i ofer un posibil răspuns: „Cine vi se pare cu adevărat important în viața dumneavoastră: Hristos ori cafeaua? Dacă-L iubiți pe Mântuitorul mai mult decât savoarea unei cafele, atunci străduiți-vă să primiți Sfânta Împărtășanie la vremea cuvenită. Dacă veți reuși, arătați că nimic din acea zi nu contează, în afara lui Hristos, Care nu poate fi substituit în niciun fel. De nu veți izbuti, din păcate, trebuie să luați aminte la marea primejduire în care vă aflați: vă închinați cafelei mai mult decât lui Dumnezeu!".
