Recent, președintele Franței, Emmanuel Macron, s-a adresat cu o scrisoare deschisă tuturor statelor membre ale UE, tradusă inclusiv în limba română, în care îndeamnă toată lumea să se opună ascensiunii naționaliștilor și să se alăture unui proiect care ar presupune, de facto, federalizarea comunității europene. În același timp, Macron insistă pe o cenzurare a internetului, în numele combaterii discursului de ură și a fake-news-urilor, dar și pe interzicerea finanțării partidelor din afara UE (făcând aluzie la o potențială imixtiune în alegerile pentru Parlamentul European).
În același timp, președintele Consiliului European, Donald Tusk, s-a adresat cu un apel votanților europeni, cerând respingerea “partidelor anti-europene” care ar fi finanțate de “forţe externe ostile Europei”.
„Nu putem aștepta o renaștere a Europei. Renașterea trebuie să înceapă acum”, a spus Tusk, fără a specifica ce presupune această idee de “renaștere”.
De asemenea, șeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat publicației germane ZDF că Viktor Orban nu ar mai trebui să aibă loc în PPE, iar familia popularilor "nu ar mai trebui să recurgă la compromisuri" cu liderul ungar.
Din tabăra stângii, premierul grec Alexis Tsipras a declarat, în cadrul unui eveniment organizat recent de socialiștii europeni (S&D) la Atena, că forțele anti-europene de extrema dreaptă s-ar bucura de susținerea de dincolo de ocean. Mai mult decât atât, Tsipras susține că neoliberalismul și extrema dreaptă ar fi constituit o “internațională anti-europeană” chiar în inima Europei, îndemnând la formarea unui front progresist, format din socialiști, ecologiști și alte forțe de stânga care ar evidenția valorile UE, bazate pe solidaritate socială și justiție.
În acest context, nu este deloc întâmplătoare relansarea campaniei pentru excluderea partidului Fidesz al premierului ungar Viktor Orban din PPE. Recent, candidatul popularilor pentru funcția de președinte al Comisiei Europene, Manfred Weber, s-a adresat cu o scrisoare președintelui PPE, Joseph Daul, în care afirmă că formațiunea condusă de Orban trebuie “să ia măsuri concrete” pentru a demonstra că vrea să rămână în PPE, să renunțe imediat la campania împotriva lui Juncker și Soros și să clarifice situația cu Universitatea Central-Europeană, înființată de miliardarul George Soros.
Pe 20 martie, în cadrul unei reuniuni a PPE, anunțate de Joseph Daul, urmează să fie examinate cererile a 12 partide membre ale grupului politic de excludere a Fidesz. Deocamdată, unica formațiune din România, parte a familiei popularilor europeni, care s-a opus acestui demers este UDMR.
De altfel, cultivarea unei panici în fața ascensiunii formațiunilor identitare și suveraniste devenise un subiect central al ultimului congres PPE, în cadrul căruia a fost propusă candidatura lui Manfred Weber, semn că în următoarea perioadă se vor concentra asupra mesajului legat de “pericolului venirii la putere a forțelor anti-sistem”.
E destul de clar că aceste mișcări bruște pe toate fronturile politice sunt legate de campania pentru alegerile în Parlamentul European. Totuși, merită să remarcăm o sincronizare incredibilă și o alianță tacită între vechea stângă și vechea dreaptă din Europa împotriva „forțelor reacționare”. Acuzațiile de susținere și chiar finanțare externă – din SUA, în opinia stângii și Rusiei, în opinia dreptei europene sunt destul de grave, mai ales în contextul lipsei unor probe concludente. Totuși e vorba de niște forțe politice care se află (Lega și Mișcarea Cinci Stele în Italia) sau sunt pe cale să facă parte în viitor din establishmentul politic al țărilor europene.
Astfel de tentative de a le delegitima și marginaliza din start niște partide concurente, utilizând metode care duc cu gândul la Rusia sovietică din anii 20-30, ar putea provoca niște contrareacții dure și să creeze toate premizele necesare pentru intensificarea unui război civil și politic dur în interiorul Uniunii Europene. În același timp, alianța între stânga și dreapta globalistă, îndreptată împotriva unui inamic comun – suveraniștii și identitarienii, creează noi linii de delimitare ideologică în Europa, care doar va spori avântul dreptei anti-sistem. Cetățenii europeni vor fi puși în fața unei alegeri: între “renașterea europeană” sub steagul lui Macron, Tsipras și Tusk și „primăvara popoarelor” a lui Orban, Le Pen și Salvini.
