BUCUREȘTI, 25 feb – Sputnik, Georgiana Arsene. Ultima declarație a ministrului Educației Naționale, Ecaterina Andronescu, potrivit căreia siguranța în școli ar putea fi realizată dacă elevii ar purta uniforme sau un semn distinctiv – cum ar fi, spre exemplu, o eșarfă – nu a rămas fără ecou în spațiul public.
Uniforme cumpărate de părinți
Florin Diaconescu, senior consultant la Școala Bucureșteană, spune că ministrul nu ar fi făcut întâmplător controversata declarație și atrage atenția asupra faptului că, încă dinainte de 1989, uniformele erau cumpărate de părinți.
”Apropo de uniforma școlară (temă lansată, cred eu, ca o diversiune, menită a deturna atenția publică de la incapacitatea ministerului de a propune și de a implementa în sistemul școlar o viziune de fond și un program coerent și modern de reformare a educației), la care tot visează ministrul Educației... În vremurile de aur ale socialismului glorios, uniforma era chiar obligatorie și nu era deloc plătită de minister, ci de părinții elevilor. Și nu mai făcea nimeni nazuri ori comentarii, învățământul fiind și pe atunci proclamat drept gratuit”, a scris Diaconescu pe pagina sa de Facebook.
În prezent, însă, crede Diaconescu, dragul de școală, sporul la învățătură, respectul, disciplina și egalizarea copiilor nu se mai pot face prin uniforme. În socialism, societatea nu eta așa polarizată și divizată ca acum și nu exista, mai spune sursa citată, această ostentație și competiție în a-ți etala, prin propriul copil, averea, fanteziile sau poziția socială. Mai mult, în perioada amintită, școala reprezenta un crez și un mod de a te realiza în viață, profesorii erau porfesori, cu un statut ”social sensibil diferit de brambureala de azi”, iar părinții chiar respectau școala, ca instituție de formare a copiilor.
”În lipsa unor idei cu adevărat reformatoare, ministerul dezgroapă și ne propune, ca leacuri miraculoase, artefacte din trecut. La vremuri noi, trebuie însă viziuni și soluții noi. Haideți să nu ne mai amăgim că uniforma ar resuscita respectul, ordinea și calitatea în educație. Știu, și eu sunt tentat, la cei 56 de ani ai mei, să am nostalgii ale copilăriei. Dar îmi trece repede și revin în present”, a explicat Diaconescu.
