BUCUREȘTI, 29 ian – Sputnik, Dragoș Dumitriu. De ziua sa, Florin Piersic a fost omagiat de întreaga țară, iar primarul Clujului, Emil Boc, a organizat, spre cinstea sa, un spectacol la cinematograful local care-i poartă numele: ”Cinematograful Florin Piersic”.
”Susțin revenirea cinematografului la denumirea de Cinema Republica. Florin Piersic este un actor mediocru, în fond, chiar dacă popular, actorii și regizorii tinerei generații fiind mult peste valoarea sa”.
Acesta este un pasaj din textul postat de un deputat ex USR, Adrian Dohotaru, un fel de politician care a ajuns în parlament pe valul ridicat de mișcările asociate cu sistemul Soros – LGBT, ecologie - mai bine zis curentul ”Verde – libertarian”, de esență neomarxistă.
Acest personaj s-a mai remarcat în 2017 când, abia intrat în Parlament, a mâncat dintr-un pachet de sărățele recuperat dintr-un coș de gunoi. De ce a făcut asta – mă rog, a înjghebat niște motive, dar ideea e că și-a construit o notorietate la nivel național prin acest gest de tip ”iată oaia cu cinci picioare” sau ”vițelul cu două capete”.
Individul a aruncat cu noroi acum și în autoritățile locale care, vezi Doamne, face ”cheltuieli publice de un kitsch grotesc”. Deci, spectacolul dedicat unui dintre marii actori români, la care au participat oameni de prin rang ai culturii, în frunte cu președintele Academiei, ei bine a fost de un ”kitsch grotesc”.
Sigur, poate că deputatul are dreptul să spună asta, pentru că are și priceperea necesară: a terminat jurnalismul la Cluj, dar nu a reușit să colaboreze mai mult decât cu radioul local, pentru o emisiune numită ”Campus”!...
În rest, semințe aruncate pe la diverse publicații, ca ”freelancer” – deci sigur că are dreptul profesional de a-l numi ”mediocru” pe Piersic și a spune ”actorilor și regizorilor (?!) tinerei generații” - ”sunteți mult peste valoarea sa”! V-o zice mandea, zău așa!
De fapt asta e și esența acestor personaje – scopuri meschine, de data asta supraviețuirea politică, realizate prin călcarea în picioare a valorilor, adică tulburarea apelor cât mai tare cu putință, poate vârtejul creat i-o aduce din nou la suprafață! Ei denigrează Biserica, figuri istorice, dar și personalități pe care lumea cu scaun la cap le consideră repere – cum este și cazul lui Florin Piersic.
”Acesta e Clujul după cortina propagandei (…) Sper ca trei forțe politice noi să intre în Consiliul Local, să facă o majoritate, pentru ca banul public să fie cheltuit cu o mai mare responsabilitate”, scrie acest individ, dând la iveală adevăratul scop al demersului său urât.
Și să nu credeți că s-a oprit aici. Un cititor de pe Facebook, https://www.facebook.com/adi.dohotaru Ciprian Bardan, îl trage de urechi: ”Să te iei de Florin Piersic e total gratuit și de neînțeles, e sinucidere politică”.
”Nu e gratuit, chiar e mediocru ca actor, la fel și ca amfitrion în emisiunile lui maraton postdecembriste”, scrie cu tupeu Dohotaru.
Apoi revine la sensul lui politic: ” În plus, ai decența ca actor să nu promiți mandate ori să capeți sindrofii de ziua ta care costă atât de mult cetățenii orașului”.
Personal, nu cred că Florin Piersic s-a simțit rău după textul insultător al acestui personaj – care acum chiar a mâncat gunoi. Marele actor s-a obișnuit cu asemenea manevre după 1990 – niște neica nimeni vor să-și facă un nume atacând monumente. Tot niște neica nimeni rămân, iar Florin Piersic tot un monument va fi – inclusiv în cărțile de istoria filmului și teatrului, dar și în sufletele multor generații.
Problema este că, dacă noua generație acceptă să fie reprezentată de asemenea indivizi, va ajunge să fie ca ei – niște mâncători de gunoaie. Din păcate și la figurat, ceea ce cu adevărat grav.
P.S. Din păcate, coincidența face ca acest individ pripășit prin Parlament să poarte numele unui mare gazetar, scriitor și, în final, diplomat, Adrian Dohotaru, decedat într-un accident la începutul anilor 90. A fost unul dintre maeștrii mei, drept pentru care îi aduc un omagiu – și un îndemn pentru personajul care poartă același nume să-i studieze opera și, din mărturii, viața, poate se lipește ceva de el, deși tare mă îndoiesc.
