Istoria ne învaţă că nu încap două săbii într-o teacă. Europa nu poate avea dublă comandă în caz de conflict: NATO şi Armata UE. Nu pot fi două comandamente care să apere Europa de inamici. De fapt, înfiinţarea unei armate a Uniunii Europene este o manevră germană de a controla continentul şi militar, după ce la supus economic şi financiar. În această ecuaţie Macron, care este cel mai neiubit preşedinte din istoria Franţei, joacă rolul decorativ de „pudel” geostrategic al cancelarului Merkel. E chestiune de timp ca „vestele galbene” încurajate în protestul lor de preşedintele american să dea lovitura de graţie lui Emmanuel Macron. Preşedintele francez care se vrea vârful de lance al progresismului globalist nu înţelege că face jocul Germaniei de a instaura în Europa dominaţia militară a Berlinului, care se foloseşte de ideologia liberală, ca un instrument de control şi de forţă pentru a-şi impune interesele. Paradoxul este că Angela Merkel, prin înfiinţarea Armatei UE denunţă naţionalismul şi populismul în creştere în Europa, dar în realitate impune propria voinţă naţionalistă a Germaniei pe continent. În traducere liberă ar suna aşa: popoarele europene nu au voie să fiţi naţionaliste, în schimb Berlinul poate să dea frâu propriilor interese naţionale.
Franța și Germania au semnat un tratat istoric actualizat, afirmând legăturile strânse și angajamentul de a se susține reciproc, la ceremonia din orașul Aachen. La eveniment, Macron a abordat tendinţa în acești termeni:
„Într-un moment în care Europa este amenințată de naționalism, care se dezvoltă din interior … Germania și Franța trebuie să-și asume responsabilitățile și să arate calea de urmat”. Angela Merkel, cancelarul german, potrivit Reuters, a fost de acord, adăugând propriile remarci : „Facem acest lucru pentru că trăim în momente speciale și pentru că în aceste vremuri dificile avem nevoie de răspunsuri ferme, distincte, clare și cu perspectivă”.
Acordul, care este descris de presă ca neclar şi se concentrează doar pe politica externă și pe legăturile care unesc Berlinul și Parisul pe apărare. Tratatul vine pe tendinţa tot mai pronunţată a lui Donald Trump de a critica Berlinul şi Parisul pentru lipsa implicării financiare în susţinerea NATO. România poate da 2 la sută din PIB la apărare, dar Berlinul nu. Tratatul germano-francez de la Achen e un afront adus Statelor Unite. Nu întâmplător, s-a ales spre semnare acest oraş istoric, care a fost capitala imperiului carolingian, ce era de natură etnică galo-germană. E o restaurare simbolică a imperiului roman de naţiune germanică? Tot mai mult, Donald Trump se gândeşte să retragă SUA din NATO pentru că logica nu permite două săbii în comanda apărării comune a Europei. Preşedintele american Donald Trump a vorbit de mai multe ori în 2018, în discuţii private, despre retragerea Statelor Unite din NATO, scrie New York Times, citând înalţi oficiali ai administraţiei americane. În acest cadru geopolitic, Brexitul poate fi şi interpretat ca o revoltă ango-saxonă la transformarea UE într-o anexă a Berlinului.
Formarea unei armate comune europene la iniţiativa Germaniei şi Franţei este o declaraţie de independenţă împotriva SUA şi implicit a NATO. Organizaţia nord-atlantică înfiinţată în 1949 ca să lupte cu Rusia sovietică nu-şi mai are menirea din punct de vedere geostrategic şi al comandei militare prin existenţa unei Armate UE. Orice expert militar ştie că nu poate exista o dublă comandă militară pe vreme de război. Ar duce la înfrângere sigură. În această ecuaţie, Bruxellul fiind doar o perelungire a intereselor puterii dominante Germania, nu are niciun cuvânt de spus. Treptat NATO devine decorativ pentru axa Berlin-Paris şi riscă în curând dezmembrarea. UE sub patronajul militar al Germaniei nu mai doreşte să depindă de interesele de apărarea ale SUA. Sunt curios în acestă ecuaţie militară care vor fi opiniile Poloniei, Italiei, Ungariei sau Spaniei? Părerea conducerii României o intuiesc! Vor accepta dictatul Berlinului?
Ionuț Țene este istoric, publicist și scriitor român.
Sursa: NapocaNews.ro.
