BUCUREȘTI, 23 ian - Sputnik, Evan Răutu. ”Acum, că ”Libertatea” ne-a lămurit cum e cu puștiul înfiat de Dăncilă, poate trece la episodul 2: cum e cu micuțul orfan român înfiat prin 2004 de patronul elvețian Michael Ringier prin trafic de influență pe lângă guvernul Năstase, conform dezvăluirilor din acea perioadă ale lui Sorin Roșca Stănescu...”
Acesta e textul postat acum două zile de cunoscutul jurnalist Bogdan Tiberiu Iacob pe pagina sa de Facebook.
Reacții din întreaga lume după drama și ieșirea Vioricăi Dăncilă – Germania, Italia, China >>>
Un interesant site, ”9am”, a preluat în 2006 ancheta făcută de ”Ziua”, ziarul celebrului jurnalist Sorin Roșca Stănescu, și din textul publicat sub semnătura ”Valer Alexandru” (un pseudonim, probabil) rezultă câteva aspecte nu numai scandaloase, ci chiar grave:
- patronul ”Evenimentului zilei” (de atunci, acum este al ziarului ”Libertatea”, n.n.) ”este suspectat de încălcarea moratoriului privind adopțiile internaționale”;
- Michael Ringier a avut mai multe întâlniri cu fostul premier Adrian Năstase, ”pe vremea când adopțiile erau posibile doar prin OUG”
- ”În aceeași perioadă 23 de copii au luat drumul Elveției”
Publicația citată scrie că ”Acuzat de încălcarea legii, Ringier s-a confesat unor apropiați că, de fapt, a contribuit la adopții pentru câteva familii cu influență din Elveția” – dar nu precizează cine și cum l-a acuzat pe Ringier.
”La scurt timp după acest troc, baroneasa Emma Nicholson (Raportorul UE pentru România în 2000-2004, n.n.) a denunțat ilegalitățile privind traficul de copii pe fondul traficului de influență”, scrie publicația, dând ca sursă răposata ”Ziua”.
În scandalosul articol se precizează chiar că informația privindu-i pe cei 23 de copii adoptați de familii elvețiene ar fi ”conform unor surse guvernamentale”.
”Cel puțin ciudat este faptul că întâlnirile lui Michael Ringier cu Năstase precum și adopțiile celor 23 de copilași români au avut loc exact în perioada în care în România fusese impus și funcționa moratoriul privind adopțiile internaționale”, se scrie în articol.
Întâlnirea decisivă pentru ”afacere” a fost, conform sursei citate, în ianuarie 2004, ”cu ocazia unui seminar internațional media”, unde, alături de Năstase a participat și ministrul de Externe de atunci Mircea Geoană.
”La această a doua întâlnire, conform unor surse interne, dar și externe, Michael Ringier ar fi "apăsat pedala" pentru accelerarea unor adopții internaționale, în ciuda moratoriului asupra adopțiilor internaționale încă în vigoare la acel moment”
Mai mult, autorul scrie, din nou ”conform surselor guvernamentale”, că Michael Ringier, ”extrem de discret si de prudent, ar fi putut scoate copii din Romania nu numai spre Elveția, ci și spre Italia sau Germania, pentru ca apoi să-i ducă în Țara Cantoanelor”.
Sigur, se pune problema scopului pentru care s-au asumat atâtea riscuri, în condițiile unei supravegheri extrem de atente a atentei baronese și a UE. Banii? Nu numai! Conform sursei citate, influența la nivel înalt, la nivelul unor familii foarte puternice din Elveția r fi fost scopul.
”Referindu-se la acuzațiile de încălcare a moratoriului privind adopțiile internaționale, conform surselor ZIUA”, Ringier s-ar fi ”confesat unor apropiați că, de fapt, a contribuit la adopții pentru câteva familii cu influență din Elveția” – scrie ”9am” citând ca sursă ”Ziua”.
Cert este că arhivele internet sunt ”mute” în privința urmărilor acestui fulminant articol, care seamănă într-adevăr cu stilul de atunci al lui Sorin Roșca Stănescu. Nu se cunoaște vreo reacție a lui Ringier. Nici Adrian Năstase nu își aduce aminte de întâlnirile pe tema unei ”urgentări” sau a unor situații speciale privind adopțiile. Dar nici nu era normal să își amintească, nu?...
Și încă un aspect – de ce era nevoie de intervenția chiar la puternicul premier? Pentru că pe acea vreme, ”un copil român putea fi adoptat de o familie din străinătate numai "în situații excepționale", clar definite, și cu acordul expres al Guvernului, prin intermediul Secretariatului General al Guvernului”, explică aceeași sursă.
Concluzia – este interesant cum situația se întoarce, iar de la ”reportajul-anchetă” al ziarului ”Libertatea” se ajunge la săpături jurnalistice care pot viza, iată, ”familii cu influență din Elveția”.
