BUCUREȘTI, 15 ianuarie, Dragoș Dumitriu. Azi a fost aniversată Ziua Culturii Naționale – președintele onorează cu prezența, participă la manifestarea de la Ateneul Român unde, din păcate, ține un discurs. Găsește motiv să se ia de Guvern, pe motiv că achiziția de carte suferă și lectura… e puțină!
”În ultimii ani, din păcate, România se distinge ca o țară în care este cea mai redusă achiziție și lectură de carte, Anul Cărții e o inițiativă bună și aștept ca Guvernul s-o pună în aplicare cu eficiență”, a declarat Iohannis.
Parțial are dreptate, dar poți veni cu asemenea date odată ce tu ești un promotor al unei singure idei – ”valorile europene”?
De fapt, ideea aceasta a ”valorilor europene”, a ”integrării” sau a ”înscrierii pe o traiectorie occidentală” este fundamentul discursului lui Iohannis:
”Atunci când vorbim despre cultura română nu putem să nu ne referim la rolul esențial al evoluției spre modernitate a țării noastră”, spune Iohannis.
De acord, cultura a însemnat ”modernitate”, dar atenție – modernismul este una dintre formulele de exprimare ale semidocților, care omit principala funcție a culturii: de componentă principală a spiritualității naționale, alături de religia națională, în cazul României, ortodoxia. (Nu vreau să supăr celelalte biserici și religii, dar scriu în spiritul României Mari, definit în 1918 și 1923, care recunoaște întâietatea BOR)
”România s-a înscris inclusiv cultural pe o traiectorie occidentală, care a coincis deloc întâmplător cu aspirațiile și valorile noastre”, spume Iohannis, în cel mai pur stil semidoct ”pro-european”, și extrem de puțin în spiritul „Culturii Naționale”, a cărei zi o omagia președintele.
Iohannis aduce ca ”argument” operele lui ”Constantin Brâncuși, Eugen Ionesco, George Enescu, Emil Cioran, Tristan Tzara”, dar nu ca valori ale culturii române situate în fruntea celor culturii europene – pentru că ”stau mărturie îngemănării culturii noastre cu spiritul european și cu valorile artistice internaționale”.
Adică, o afirmație specifică modului semidoct așa zis ”pro-european”, prin care se remarcă promotorii ”priorității europene”.
”Nu trebuie să ne lepădăm de valorile spirituale româneşti pentru a fi recunoscuţi în străinătate”
În contrapartidă, să vedem ce spune unul dintre cei mai mari oameni ai culturii – dedicat spitului național – și recunoscut pe plan internațional – academicianul Eugen Simion.
”Îndemnul lui Maiorescu – ”să fim români cu faţa spre universalitate!” - este, aşadar, rodnic”, spunea Eugen Simion, într-un recent interviu. ”Nu trebuie să ne lepădăm de valorile spirituale româneşti pentru a fi recunoscuţi în străinătate. Dimpotrivă, putem câştiga împreună cu ele…”
Care este raportul actual dintre cultura românească și cea occidentală, îl întreabă ziaristul Florian Saiu de la Evenimentul zilei, pe Eugen Simion, continuând cu o afirmație ciudată, dar întâlnită în discursul ”european” - ”Am rămas la același nivel, de imitatori de forme, fără a avea un fond propriu?”
”Dar n-am fost niciodată „imitatori de forme”, domnule Saiu...”, răspunde revoltat Eugen Simion. ”N-a avut Cantemir „un fond propriu serios”, cum zici dumneata, nici Eminescu, Creangă, I.L. Caragiale, Blaga, Sadoveanu? Cultura română (o cultură în primul rând de poeţi şi moralişti, poate şi de critici literari) s-a maturizat de mult, am sentimentul”.
Da, recunoaște Simion, este adevărat că, în raport cu Occidentul, ”ea nu se bucură de aceeaşi cunoaştere şi recunoaştere”. Doar Brâncuşi, Cioran, Eliade, Eugen Ionescu au făcut să se vorbească de noi, latinii de la Dunăre, şi de cultura noastră, atrage atenția marele critic.
Meritau românii să fie remarcați, chiar distinși cu premii internaționale, Nobelul?... Eugen Simion a răspuns pentru „Adevărul”.
”Contează enorm, din păcate prea mult, criteriul geopolitic”, spune Eugen Simion, care afirmă clar – ”Mulţi români ar fi trebuit să ia premiul în secolul XX. Arghezi n-a luat, Blaga – nu, Călinescu – nu, Nichita merita cu vârf şi îndesat, Sorescu n-a luat, Eliade – nu, n-a luat nici Ionesco! Cioran nu mai vorbim. Nu mai spun de un scriitor precum Breban sau Buzura, care nu văd de ce n-ar lua”.
”Nu mai promovăm valorile unui popor, ci îi radiem identitatea”
Referitor la genul de abordare a culturii și educației – pe care îl promovează și Iohannis – Eugen Simion vede clar pericolul - adevărata miză este ”radierea identității” – și asta prin educarea greșită a elevilor, pe băncile școlii.
”Cum să susțină elevii noștri un examen pe baza unui text dintr-o revistă National Geographic”, întreabă uimit Eugen Simion. ”Este o bătaie de joc, o umilire a operelor scriitorilor noștri. Nu vor să le dea un text din Caragiale, Creangă, Rebreanu, Arghezi? Care ar fi miza? Li se șterge copiilor identitatea națională! Este inadmisibil! Nu mai promovăm valorile unui popor, ci îi radiem identitatea”, declara academicianul într-un alt interviu, dat anul trecut.
Deci, încotro se îndreaptă baza culturii naționale și a societății - educația românească? E ”în derivă”, spune clar Eugen Simion.
”Într-o eternă reformă, care mai de care mai dezastruoasă”, consideră fostul președinte al Academiei Române. ”Ce-a creat Spiru Haret a reușit să distrugă neoliberalismul nostru postcomunist aberant și agresiv față de valorile spiritualității naționale”.
Cultura, în societatea noastră, actuală, nu mai are ”aproape niciun rol activ”. ”Azi toată lumea face politică şi afaceri - Cultura este lăsată să aştepte…”, observă Eugen Simion. A devenit, cu adevărat, ”o nobilă inutilitate”, spune marele critic. ”A câta putere în stat, vă întreb, este cultura în societatea noastră?”.
O cultură este o putere ce se afirmă în durată, nu în prezent – ”ea învinge în timp, nu în istoria inedită”, spune Eugen Simion, iar următoarea întrebare este cu referire directă la cei ce neagă cultura română veche:
”Vă întreb: după ce judecăm noi secolele trecute, dacă nu după marile opere şi marile personalităţi legate de cultura timpului lor? Ce ştim despre secolul al XVI-lea românesc decât faptul că, prin 1520, Neagoe Basarab a scris (sau a dictat ori a pus un călugăr învăţat) să scrie o operă morală extraordinară (Învăţăturile…), cam în acelaşi timp cu Erasmus şi Machiavelli?…”
Dar este, în contextul european, cultura națională în pericol? Iată ce răspundea într-un interviu acordat ”Evenimentului zilei”.
”Politica europeană nu arată nici un fel de interes pentru culturile naționale, iar politica românească tratează cultura națională ca pe o piesă de schimb în aranjamentele dintre partide”, consideră Eugen Simion.
***
”Sabia culturii învinge în timp şi, uneori, peste timp”, spune, profetic, marele literat – și să credem, cel puțin azi, de ”Ziua Culturii Naționale”, că așa va fi. Și că oameni cu putere și inimă se vor îndrepta către rădăcini – către cultura și spiritualitatea națională – fără de care nu mai suntem nimic, nici măcar europeni.
