BUCUREŞTI, 11 ian – Sputnik, Georgiana Arsene. „Vrem gratuitate”. Cam asta e opinia majorităţii părinţilor atunci când se vorbeşte despre educaţie. Pentru că le-a zis lor că educaţia e gratuită, motiv pentru care se uită cu ochi răi atunci când trebuie să scoată şi un leu din buzunar să ia copilului ceva pentru şcoală.
Desigur, nu toţi gândesc aşa, însă veţi putea observa că mai lesne dă românul banii pe lucruri care nu îi trebuie decât să îi mai ia copilului său o culegere, spre exemplu.
Că, vorba aia, la ce îi trebuie?
Bani puţini pentru educaţie
Trebuie făcută precizarea, pentru cei care nu ştiu, că educaţia nu se rezumă numai la şcoală. Educaţia se face pe tot parcursul vieţii, aşa scrie la carte. Iar pe tot timpul vieţii înseamnă până murim. Sau, aşa cum spunea Lenin: „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!”
Cele mai recente date publicate de Institutul Naţional de Statistică relevă un aspect îngrijorător. Şi anume, se continuă linia neimplicării financiare a părinţilor în educaţie.
În trimestrul al treilea din 2018, o familie a cheltuit, în medie, 3,48 pe lună pentru educaţie, notează edupedu.ro.
În acelaşi trimestru din 2015, suma cheltuită a fost de 3,33 de lei.
Comparând sumele vedem că evoluţia este de … 15 bani!!!!!!
Asta în condițiile în care cheltuielile de consum totale ale unei familii au crescut, în medie, din 2015 până în 2018 de la 1.693 de lei până la 2.355 de lei. Adică o creștere de 662 de lei, care procentual înseamnă 39,1%.
Cum putem investi în educaţie
Desigur, se pot spune multe, pornind de la faptul că familia nu se mai ocupă de educaţia copiilor.
Care educaţie se poate face fie ducând copilul la expoziţii, teatre, muzee, spectacole – desigur, nu cele gratuite din Piaţa Constituţiei, ci la unele adaptate vârstei şi particularităţilor individuale. Şi care, evident, costă. Familia poate să îi cumpere copilului cărţi adaptate vârstei sale, enciclopedii – şi, slavă Domnului, librăriile sunt pline!, CD-uri educaţionale, jocuri logice etc.
Dar pentru asta este nevoie de implicare, de manifestarea interesului constinuu pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, de o bună colaborare cu cadrele didactice pentru a obţine o îndrumare cât mai bună, de bani pentru a investi. Investiţia în copil nu este una limitată, dar, realizată corect, poate să genereze rezultate extraordinare.
Învăţând copilul să devină numai un consumator – îi „tăiem aripile”.
Educaţia îl ajută să evolueze, să devină „cineva”, chiar dacă, la momentul de faţă, societatea românească pare să arate contrariul…
