Corespondență din butoiul cu pulbere al Europei
BRUXELLES; 31 dec, Sputnik, Daniela Porovăț. Un articol recent din Le Monde afirmă încă din titlu că ”România este pe calea Ungariei și Poloniei” și își arată nedumerirea în fața faptului că această țară, cândva printre cele mai eurofile din UE, a ajuns într-un barometru din decembrie la doar 49 la sută încredere în Uniune, una din cele mai scăzute din Europa. Opinii similare se regăsesc nu doar în numeroase publicații de pe continent, ci și în cea de peste Ocean, precum și în luările publice de poziții ale unor oficiali europeni.
Nimeni din cei care deplâng trecerea României în tabăra eurosceptică nu are curajul însă să vadă, să indice și, eventual, să corecteze cauzele care au transformat o țară care era pe primul loc la încrederea în UE în 2007 cu un procent de 68 la sută (conform Eurobarometrului din toamna anului 2007) într-una în care încrederea în Bruxelles a scăzut sub 50 la sută.
Răspunsul trebuie căutat în felul în care Europa însăși a tratat România și încrederea pe care românii i-au acordat-o Uniunii ca un cec în alb. În primul rând, Europa a susținut și încurajat în România o clasă politică profund anti-patriotică și ipocrită, cu Traian Băsescu în frunte care a fost, timp de două mandate, protejatul Comisiei Europene, al cancelarului Angela Merkel (prin prisma apartenenței partidului său la grupul popularilor europeni) și al tuturor factorilor de decizie și influență de la Bruxelles.
Primii zece ani de Europa, românii i-au trăit cu Traian Băsescu și cu jocurile lui de putere de la Cotroceni, cu afaceriștii din preajma lui, cu teribila austeritate impusă pentru că așa vrea Europa și cu o suită de personaje anti-românești pe care Băsescu le-a promovat tot în numele valorii lor europene, precum Monica Macovei, Cristian Preda, Horia Roman Patapievici (în cultură), plus baronii portocalii. Tot în primii zece ani de UE, românii au văzut cum lupta anti-corupție se transformă într-o reglare de conturi mafiotă, controlată de la Cotroceni, și cum votul lor la referendumul de suspendare a lui Băsescu a fost invalidat pentru că așa a vrut comisarul Barroso.
Dar, dincolo de degradarea vieții politice și de invalidarea tot mai evidentă a democrației o dată cu intrarea în UE, românii au văzut pe propria lor piele că miracolul economic promis de UE era o fantasmă și au simțit pe propria lor piele creșterea necontenită a prețurilor și o grămadă nesfârșită de legi anti-românești pe care trebuiau să le suporte doar pentru că ”așa ne cere UE”. În loc să încurajeze capitalul autohton și să ajute la dezvoltarea țării, directivele UE au urmărit colonizarea României, alungarea politicienilor patrioți, închiderea ultimelor rămășițe ale capacităților de producție din proprietatea statului, privatizări haotice și dezavantajoase.
Cu un asemenea palmares, continuat după Băsescu de atitudinea încă și mai anti-românească a lui Iohannis, următorul președinte ”european” agreat de Vest, mai e de mirare că românilor li s-a acrit de Europa? Dar cauza nu se află în vreo mutație inexplicabilă din mentalitatea poporului român, nici în politica PSD, ci în felul în care Europa a crezut că poate profita de încrederea românilor și că îi poate păcăli la nesfârșit!
