Întrebări precum meseriile viitorului sau cele legate de cât de pregătită este şcoala românească să facă faţă oricăror provocări generate de faptul că va trebui să se adapteze cerinţelor pieţei muncii nu reprezintă vreo noutate pentru cei care lucrează în sistemul de învăţământ. Şi nici pentru Klaus Iohannis, profesor de fizică la bază, apoi inspector şcolar şi, mai nou, preşedinte, nu ar trebui să fie.
În schimb, a preferat să ne spună, rar, apăsat, care sunt problemele sistemului de învăţământ descoperite în cei 4 ani de când se lucrează la „România Educată”. Pe tot parcursul discursului şefului statului am avut senzaţia că mă aflu la un consiliu profesoral la final de an, atunci când se fac planurile remediale.
Mai mult, Iohannis ne-a explicat tuturor că proiectul „România Educată” este unul strategic – ceea ce este, să recunoaştem, o mare dezvăluire şi o revelaţie – nu pentru noi, cât, probabil, pentru şeful statului – şi că acesta îşi propune să îi ajute pe dascăli să predea în aşa fel încât „să fie şi ei, şi elevii mulţumiţi, dar şi părinţii, dar şi angajatorii”.
Proiectul, a mai spus preşedintele, va ajuta directorul de şcoală să ştie cum să gestioneze unitatea de care răspunde pentru a obţine rezultate bune. Din nou, nimic nou, că doar directorul acela aflat în funcție nu a fost pus acolo pe bază de ochi frumoşi ci pe bază de concurs, de portofoliu etc.
Eu, personal, m-am aşteptat la propuneri îndrăzneţe prin care să se reuşească, într-un final, reformarea sistemului de educaţie, am sperat că „România Educată” va fi un proiect care va încerca, măcar, să pună capăt birocraţiei din sistem şi să permită, astfel, dascălului, să îşi centreze activitatea pe elev.
În schimb, vorbe multe, un Iohannis ceva mai relaxat decât în alte ieşiri publice, omul se vedea că este pe domeniul lui şi cam atât. Reacţiile din presă nu au fost deloc unele favorabile, doar menţionări ale evenimentului şi comentarii din care reiese că oamenii au fost dezamăgiţi de rezultat.
Până una, alta, „România Educată” rămâne în continuare un vis frumos şi o uriaşă provocare pentru cei care doresc cu adevărat, să pună umărul la construirea unui viitor pentru copiii României.
