Corespondență din butoiul cu pulbere al Europei
BRUXELLES, 4 dec - Sputnik, Daniela Porovăț. Viziunea lui Macron despre o Europă transnațională, non-identitară și globalistă s-a prăbușit sub protestele vestelor galbene care au demonstrat că dincolo de discursurile pompieristice ale președintelui francez stau interesele multinaționalelor să scoată cât mai mult profit de la populație, sărăcind-o și jefuind-o de drepturi. Populație care a înțeles prea târziu ce scump trebuie să plătească pentru că nu a avut curajul unor opțiuni radicale la alegeri și s-a trezit cu un președinte de corporație, nu de țară.
Francezii s-au temut de spaimele agitate de propaganda mainstream care i-au păcălit că Marine Le Pen era prea dură cu imigranții sau că Jean-Luc Mélenchon era prea radical cu multinaționalele.
Uite că Macron, îngăduitor cu imigranții și gata să ia totul de la populație pentru a îmbogăți multinaționalele nu a fost o opțiune prea bună. Acum francezii află pe propria piele cum e cu ”democrația” globalistă care i-a păcălit și care acum nu se mai lasă scoasă de la putere deși încrederea populației în Macron este la un minim istoric.
Culmea este că, chiar înainte de a deveni un dictator detestat la el acasă, Macron voia să ”salveze” Europa așa cum ”a salvat” și Franța. Ceea ce le-a făcut francezilor pe care a început să-i sărăcească pentru a spori profiturile multinaționalelor ar trebui să le dea de gândit celor care au crezut în marea politică reînnoitoare a lui Macron și care seamănă, în România, cu propunerile USR și ale lui Dacian Cioloș, cei care s-au arătat simpatizanți ai curentului lansat de președintele francez și care, dacă ar ajunge la putere, ar lua aceleași măsuri ”benefice” pentru populație cum a luat și Macron în Franța (acest lucru s-a văzut în scurtul mandat de premier al lui Cioloș, de altfel).
Deocamdată, tandemul care vrea să salveze Europa este format din Merkel, cea care a invitat imigranții și a nenorocit țările care i-au primit, și din Macron care nu e în stare să își guverneze nici propria țară. Cu așa lideri, viitorul Europei este pecetluit.
Nu e de mirare că vocile naționaliste câștigă tot mai mult teren și că singura șansă a țărilor membre este să nu mai creadă în reformatorii propuși de sistemul globalist, indiferent cât ar fi de promovați de mass-media marilor concerne, ci de proprii patrioți care au curajul să spună ”Nu” presiunilor Bruxelles-ului și cotropirii de către marile concerne a economiilor naționale, având ca rezultat deposedarea drepturi și de bunuri a cetățenilor.
Ca o curiozitate a felului în care este tratată revoluția din Franța, Iranul a transmis autorităților franceze prin vocea purtătorului de cuvânt al Ministrului Afacerilor Externe de la Teheran că nu poate persista în violență împotriva propriului său popor și că recomandarea iraniană către guvernul francez este să dea dovadă de reținere.
În cazul în care Iranul ar fi avut o asemenea revoltă, întreaga lume occidentală i-ar fi sărit în cap Teheranului și l-ar fi acuzat că e un regim criminal. Despre Franța nimeni nu spune nimic.
Și asta pentru că, vorba latinilor, ”Quod licet Iovi, non licet bovi”, adică „ce îi este permis lui Jupiter, nu-i este permis boului”. În cazul politicii mondiale, în tronul lui Jupiter stau, desigur, ”democrațiile” occidentale, care pot să facă orice în numele binelui superior.
