BUCUREȘTI, 28 nov - Sputnik, Dragoș Dumitriu. De mult susțin o teorie – durata emulației atinge recorduri minime în România. Românii se entuziasmează repede, dar… le trece la fel de repede.
Așa și cu manifestările dedicate celui mai important eveniment al istoriei contemporane a românilor – înfăptuirea României Mari. De fapt, după ce i-am urmărit azi pe mai marii statului, am impresia că acest eveniment fundamental nici nu mai e privit cu atâta importanță.
Bunăoară, pentru președintele Senatului, patriotismul, voința mulțimilor și puterea unei regine, dar, mai presus de orice, voința Divină care a întors o stare ca și pierdută transformând-o în cea mai de succes pagină a istoriei statale – ei bine, pentru Tăriceanu astea au fost mai puțin importante decât partidele… Pe bune? Partidele alea care au avut grijă să dispară banii de înzestrare ai armatei ca să ne bată rușinos bulgarii la Turtucaia? Sau să trimită tezaurul și valori documentare inestimabile într-o Rusie aflată în revoltă?
Brătieni și alți boieri, dacă nu era Regina Maria să îi oprească, fugeau mâncând pământul, trădând poporul și istoria cu care acum se împăunează liberalii! Partidele au avut un merit? Mai nimic, față de acea unică mare regină, jumătate englezoaică, jumătate rusoaică, femeia frumoasă și inteligentă care și-a supus și soțul - om bun și drept, dar slab – și partidele și vremurile! Nu am auzit asta de la Tăricenu… și nici nu o voi auzi de la asemenea politicieni.
Nu am auzit de la Liviu Dragnea despre meritele majore ale socialismului în Marea Unire, nici în dezvoltarea din secolul ce-l serbăm acum! Parcă PSD nu ar fi preluat numele de la Sergiu Cunescu, urmașul social democraților ante și interbelici, cu un rol major în Marea Unire, atât în vechiul Regat, cât și în Transilvania și la Budapesta.
Liviu Dragnea, socialiștii români au scris o pagină onestă și glorioasă, care merita citată!
Nu, Dragnea a spus cea mai aberantă stupizenie – că marea realizare a acestei sute de ani este… integrarea în UE și NATO! Adică exact organizațiile care, prin tratatele pe care ne-au obligat să le semnăm, ne-au pus să renunțăm definitiv la teritoriile românești, obținute prin Marea Unire!
Despre președintele Klaus Iohannis… practic nu există cuvinte! Politicianul provincial, care face avere din chirii și al cărui ideal a fost adunarea de case, ei bine nu s-a dezmințit! A dat satisfacție unor tembeli pentru care Patriarhul sau Casa Regală nu există – și nici pentru președinte! Acelorași tembeli pentru care Centenarul e doar încă un prilej pentru a ataca adversarii politici, pentru a rosti fraze stereotipe, cu un ton teatral de prost gust, marcat de incultura ciocoiului ajuns boier prin cumpărarea titlului.
Pe scurt, Iohannis a murdărit această zi - singulară în veac - cu atacuri politicianiste, cu cuvinte prost alese, ba chiar și cu tărăgănarea arogantă cu care a punctat - dovedind încă o dată că avem și de ce să ne rușinăm, nu doar să sărbătorim: după un secol măreț, avem în frunte un asemenea personaj minuscul!
Poate să spună oricine ce vrea, dar Viorica Dăncilă a adus prima rază de lumină, cu un discurs amplu, poate prea lung, dar plin de miez, de respect pentru vremurile sărbătorite, dar și pentru prezent. Premierul român a vorbit cu echilibrul firesc pentru înalta sa funcție – și a ales tematica potrivită – inclusiv o contrapondere pentru atacurile politice pe care Iohannis le-a făcut.
Da, o spun fără ezitare, Viorica Dăncilă a fost la înălțime, cu modestia ei, fără a avea pretenția unui mare orator, ci a unui premier responsabil – și a unei femei educate, conștientă că este prima reprezentantă în frunte Guvernului a celor care, și în acest secol măreț, au dus greul celulei societății românești, familia. Femeile, prin Viorica Dăncilă, au dat o lecție bărbaților - care au continuat cu ceea ce le e mai pe plac – războiul!
Iar lecția femeilor nu s-a rezumat la ”Maestra” (Viorica Dăncilă), ci și (custodele Coroanei, Majestatea Sa) Margareta a avut un discurs perfect – cu referiri superbe la istorie și mai ales la cei despre care nu se mai spune nimic – milioanele de români îndoliați de pierderile uriașe ale războiului reîntregirii Țării!
Demnă urmașă a bunicii sale, Regina Maria, Margareta a demonstrat ce înseamnă să ai o altă clasă: discursul a părut simplu, dar a fost plin de miez, oratorul nu a folosit accente teatrale, punctând prin idei frumoase, prin subtilitatea unor detalii sensibile. Da, prezența șefei Casei Regale a fost nu numai o datorie sacră pentru celebrarea de azi, dar și binevenită prin aerul de noblețe atât de necesar în asemenea momente mari!
Din păcate, în Parlament nu mai avem oratori de talia lui Corneliu Vadim Tudor - care azi, 28 noiembrie, ar fi împlinit 69 de ani – sau a lui Crin Antonescu.
Dar, mai presus de orice, azi am regretat sincer că nu mai sunt în Parlament, să mă fi dus, ca patriot, cu poza lui Nicolae Ceaușescu, cel de-o vârstă cu Centenarul și care a marcat istoria celor 100 de ani cu realizări cu care ar trebui să ne mândrim la superlativ, nu să le ignorăm! Măcar un cuvânt de bine pentru sfertul de Centenar în care România a trăit multe momente de glorie – care nu au fost numai ale lui Ceaușescu, ci ale tuturor românilor. Și din această cauză mă întreb, acum, la Centenar – mai există suflet în Casa Poporului?
