BUCUREȘTI, 27 nov - Sputnik, Dragoș Dumitriu. De fapt, ce semnează Iohannis la Paris? Pare o întrebare stupidă, însă absurd e altceva – chiar ”parteneriatul strategic”, această formulă des utilizată… care nici nu există ca noțiune diplomatică. Faptul că e și goală de conținut, asta este evident în multe situații – și e deja specific combinațiilor diplomației actuale. Pe de altă parte, dacă se dorește ceva simbolic, în fine, sigur, aici e valabil, cel puțin pentru relația seculară franco – română, plină de episoade, majoritatea cu happy end – unele, nu tocmai…
Dar ce te faci când vorbești de ”parteneriat strategic” al României cu Azerbaidjan? Pentru că există așa ceva! Dar parteneriatele strategice cu India, Japonia și China? Poate doar dacă faci referire la perioada Ceaușescu! Ei bine da, chiar dacă nu se vorbește decât de parteneriatul strategic cu SUA, România a semnat mai multe asemenea… hârtii – fără altă valoare, decât fapul că există!
Ceva mai marcat de serioasa școală sovietică, premierul moldovean Iurie Leancă recunoaște că ”nu e o definiţie precisă pentru un astfel de parteneriat” – ca atare se încumetă la o improvizație teoretică, demonstrându-și talentul narativ, specific altoiului de Creangă cu Turgheniev:
”Parteneriat strategic între două ţări este o relaţie complexă, o relaţie care denotă în primul rând existenţa unui substrat istoric, unul plin, unul dinamic - dar care denotă totodată şi că două ţări doresc să-şi edifice nişte relaţii active, bazate pe anumite interese în comun pe viitor”. Frumos sună în dulce grai moldovenesc…
Dar s-a tot vorbit de ”parteneriatul strategic cu Israelul”. Totuși… ce e aia?! Cine și ce a semnat? Și când? Mai conștient de valoarea sintagmelor diplomatice, Teodor Meleșcanu folosește, dibaci, o formulă acoperitoare: ”România va continua aprofundarea relaţiilor cu valenţe strategice cu Israelul, prin extinderea domeniilor de cooperare”. Ei, așa da, măi, nene, măi!
În fine, tandea pe mandea, România are parteneriate strategice cu SUA, Azerbaidjan, China, Coreea, Franța, Italia, Japonia, Polonia, Turcia, Ungaria, Spania, Moldova, India și, probabil, altele.
Parteneriat strategic… semnat de un penal?!
În privința actului de azi, Parteneriatul strategic cu Franţa a fost semnat în (4 februarie) 2008, în baza unei Declaraţii comune, de către Preşedinţii României şi Republicii Franceze, la acea vreme Traian Băsescu și penalul (cum ar spune acum Iohannis) Nicolas Sarkozy. Ei, da, nu vă scandalizați, Iohannis nu încheie de fapt acum un nou parteneriat, ci prelungește unul semnat de Băsescu și un penal. Oui, c'est comme ça!
Paranteză: ca să vedeți cum e cu bătutul câmpilor prin ”parteneriate”, hai să vedem cum teoretiza respectivul concept consilierul și strategul și ce mai era Iulian Chifu pe la Cotroceni. Rog aveți răbdare să citiți chestia până la capăt, ca să vedeți de ce Chifu nu se înțelege cu Liiceanu, Dâncu sau Stelian Tănase: e concurență - care aberează mai prost și mai prolix! Iată mostră de Chifu:
”Un concept denumit Parteneriat Strategic nu a fost definit însă ca atare , de unde şi glisarea între o aproximare de natură teoretică, o tentativă de definire a genului proxim şi diferenţei specifice a unui posibil concept cu acest nume şi căderea în abordarea utilitaristă a relaţiilor denumite „parteneriat strategic”, conjunctural, numite astfel pentru a marca o apropiere de moment, eventual pentru atingerea unui scop – cazul specific al României fiind parteneriatele „strategice” pentru susţinerea aderării sale la UE, care nu au mai avut aplicabilitate după acest moment – sau chiar a unui abuz de limbaj utilizat de către politicieni în definirea sau caracterizarea unei relaţii cu un stat sau altul”. (emoticoane!!!)
Închid paranteza rugându-vă să nu vă mirați că președintele Băsescu avea o rezervă strategică de whisky!
Ce este și ce vrea ”nucleul dur”? Numai președintele știe!
Revenind cât de cât la abordări mai serioase, premierul Victor Ponta a încercat să dea Parteneriatului o formă lucrativă, odată cu prelungirea din 2013.
Consultări permanente, mecanism de cooperare şi schimb de informaţii în privința principalelor dosare europene, mai ales în protecţia mediului, transporturi, energie și dezvoltare regională.
Bineînțeles că nu s-a realizat mai nimic concret, cu toate că s-a semnat o ”Foaie de Parcurs”, care stabilea orientări, acţiuni şi proiecte comune de cooperare bilaterală pentru perioada 2013 – 2017. Da, cel puțin formal, Ponta și-a arătat clasa, superioritatea față de ambuscații lui Traian Băsescu.
Și astăzi s-a semnat o Declarație Politică între România și Franța, ”care aduce la zi Parteneriatul Strategic bilateral și evidențiază dorința de continuare a eforturilor pentru aprofundarea legăturilor deja tradiționale dintre țările noastre și oferirea unui nou impuls colaborării viitoare”, se transmite într-un comunicat al Administrației Prezidențiale.
S-a mai semnat o ”Foaie de Parcurs actualizată a Parteneriatului Strategic”, care va pune în practică liniile de acțiune la nivel bilateral, european și internațional etc. etc. etc., Iohannis a ” încurajat mai multe investiții franceze în țara noastră și valorificarea mai bună a potențialului de creștere a schimburilor” (?!), iar apoi s-au întrecut în firitiseli.
A început Macron , care a spus că summitul Consiliului European de la Sibiu din 2019 ”va fi o etapa decisivă a reformării Europei”. Adică? Nu contează, dar vă dați seama ce a fost în sufletul lui Klaus?
Așa că Unser Präsident a vorbit plin de importanță de ”rolul pe care îl poate juca intensificarea interacțiunilor în format trilateral România - Franța - Germania cu privire la abordarea temelor europene prioritare” și, atenție, ”reiterând dorința României de racordare la nucleul dur al Uniunii”!
Acum, sincer, chiar dacă e ”reiterată”, spre rușinea mea este pentru prima dată când aud de această ”dorința României de racordare la nucleul dur al Uniunii”!... Poate aflăm când revine președintele (României) și ne spune ce e cu acest ”nucleu dur” și ce vrem noi ca și dânsul! Poate află și guvernul…
În fine, în cadrul aceluiași minunat eveniment, cei doi președinți au vorbit de ”Sezonul bilateral”, un proiect ”unic”, cu peste 400 de evenimente culturale, care, spune Președinția română, ”arată elocvent faptul că cele două țări sunt parteneri privilegiați, uniți prin legături istorice, culturale și lingvistice puternice, nefiind doar despre trecut, ci orientat mai ales spre viitorul european comun”. (Oare Chifu o mai lucra la Președinție?...)
***
În concluzie, președintele a marcat un nou eveniment de mare anvergură, într-un moment în care omologul său se bucură de și mai mare popularitate - datorită încleștărilor de pe străzile Parisului. De altfel, Iohannis are această șansă – a ajuns când Trump era făcut praf pentru conflictul cu fostul șef al FBI, acum a ajuns când împotriva lui Macron e o mega revoltă.
Sigur, nu e vina lui Iohannis, e… ghinion!
