BUCUREȘTI, 20 nov - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Deputatul Liviu Pleșoianu revine imediat după schimbarea miniștrilor cu o adevărată campanie prin care propune rezolvarea concretă a zece probleme de maximă importanță pentru România.
”10 subiecte esențiale, fără menajamente...”, este genericul campaniei, iar primul subiect se referă la resurse, la controversata lege Offshore.
”Lăsați Legea Offshore - nu vă duceți după fentă!”, scrie Pleșoianu colegilor săi, demnitari. ”În realitate, Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992 este încă ÎN VIGOARE, iar acordul de concesiune din 2008 (bazat pe redevențe) este NUL!”
Liviu Pleșoianu atrage atenția că varianta actuală a legii Offshore are ”părți bune și părți proaste, față de varianta din luna iulie”. ”Atât s-a putut în condițiile de... colaborare cu o parte din partenerii de la ALDE”, recunoaște deputatul, ”ăsta este adevărul și o spun cât se poate de direct!”.
Dar, spune deputatul, ”se discută total PE LÂNGĂ SUBIECT”, în sensul că se vorbește ”absolut DEGEABA” despre Legea Offshore, consideră Pleșoianu.
”Am demonstrat, cu legile în față și cu lux de amănunte, Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992 este încă ÎN VIGOARE, iar acordul de concesiune din 2008 (bazat pe redevențe) este NUL!”
Pe pagina sa de Facebook, Pleșoianu reia o demonstrație clară din care rezultă clar că toată legislația ulterioară în materie (inclusiv actuala Lege Offshore) nu afectează Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992!
Ceea ce înseamnă că și acordurile ulterioare, inclusiv cel de concesiune, din 2008, care vorbește (doar) despre REDEVENȚE, sunt nule! ”În vigoare rămâne, în mod real și conform legii, tot Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992 - cel prin care obținem 45% din ce se extrage, din RESURSA EFECTIVĂ!”, atrage atenția Pleșoianu, care consideră că ”asta schimbă totul”.
”Vor prelua colegii mei din Parlament și din Guvern ce scriu eu aici, această demonstrație cât se poate de limpede?”, întreabă Pleșoianu. ”O va prelua și presa? O va prelua societatea civilă? O va prelua societatea românească în general, punând presiune publică pe decidenți? Sau vom continua să ne plângem și să nu întreprindem nimic?”
În concluzie, Pleșoianu pune în discuție un demers cât se poate de concret: ”dacă statul român e cu adevărat interesat, dacă societatea românească e cu adevărat interesată, atunci se va face multă vâlvă în jurul demonstrației de mai sus”.
