BUCUREŞTI, 9 nov – Sputnik, Georgiana Arsene. Declaraţia preşedintelui Sindicatului Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa, Mitică Iosif, potrivit căreia nu poate fi acceptată povara serviciului pe şcoală care a căzut, mai nou, şi pe spatele personalului auxiliar din unităţile de învăţământ a stârnit, evident, o serie de reacţii.
Mai mult, liderul sindical a declarat direct că „profesorul nu este şi nu poate fi confundat cu paznicul”, pentru simplul motiv că nu a făcut studii ca să o facă pe paznicul şi nici nu este pregătit să facă faţă unei asemenea sarcini.
„N-am auzit de mult timp o aşa tristă gogomănie”
Consultantul educaţional Oana Moraru îl combate dur pe liderul de sindicat, spunând că „oamenii ăştia nu înţeleg un lucru fundamental” şi că nu a auzit de mult timp „o aşa tristă gogomănie”.
„Avem atâta bullying în şcoli şi suntem primii la agresivitate şcolară în Europa tocmai pentru că profesorii nu fac de serviciu ca lumea”, a scris aceasta pe pagina sa de Facebook, adăugând că viaţa unei şcoli are două mari arii de creştere, intervenţie şi dezvoltare. Şi anume, aria academică şi cea socio-emoţională.
Moraru susţine că, dacă şcoala nu este în pauze alături de copil să ajute la reglarea relaţiilor dintre elevi, să îi ajute să îşi pună limite sănătoase, să îşi înţeleagă luptele naturale pentru putere, atunci nu e şcoală, ci doar „o adunare de funcţionari care se ocupă de copii de la gât în sus, cum s-ar ocupa de nişte dosare de pe birou”.
Mai mult, potrivit sursei citate, lumea pauzelor şcolare este incredibil de bogată şi intensă, iar acolo s eproduce mai multă învăţare decât la ore. Vorbim despre configurarea identităţii sociale, puterea unui copil de a-şi stabili limitele propriei siguranţe, capacitatea lui de a se reprezenta pe sine în lume, nivelul de toleranţă, empatia, puterea de negociere.
Copiii nu trebuie păziţi
„Enorm se întâmplă cu ei când noi suntem în cancelarii, la ţigară sau cafea”, punctează Moraru care se revoltă la ideea ca micuţii să fie pur şi simplu păziţi, pentru că ar însemna că lucrurile sunt lăsate la întâmplare.
Oana Moraru respinge ideea potrivit căreia familiile au o responsabilitate pentru ceea ce fac copiii în pauze, afirmând că tot ce se petrece la şcoală este treaba adulţilor din unitatea de învăţământ, iar părinţii sunt chemaţi numai când este vorba să se tranşeze responsabilităţi.
„Mare parte din bullyingul școlar românesc este fenomen indus de profesori și școli prin atitudine de nepăsare și lipsă de supraveghere”, a precizat consultantul educaţional care este, în acelaşi timp, şi fondatorul unei şcoli private.
Desigur, dascălii sunt de vină de producerea fenomenului, în condiţiile în care ei trebuie, conform celor declarate de Oana Moraru, să se ocupe şi de latura emoţională a elevilor în pauze. Numai că în şcolile de stat numărul elevilor este foarte mare, iar în cele zece minute de pauză un singur om nu numai că nu are timp să explice unor elevi agresivi cât de grave sunt faptele lor, dar asta înseamnă şi că alţi 40, să zicem, deşi numărul e foarte mic – rămân nesupravegheaţi şi, deci, se află în situaţia în care îşi rezolvă conflictele cu pumnii.
Nu e doar responsabilitatea şcolii ce se petrece între pereţii săi, ci şi ai familiilor. De multe ori, copiii vin cu toxine emoţionale aduse de acasă, pentru care profesorul nu este vinovat şi nici responsabil să le vindece. Profesorul nu este un soi de mama Dolores, el are o misiune acolo. Că transmite, deopotrivă, şi emoţii, că ajunge la sufletul copiilor, că le şterge lacrimile şi îi consolează e una. Dar de aici şi până la a fi exclusiv vinovat pentru tot e cale lungă, iar afirmaţia este nedreaptă.
