BUCUREȘTI, 1 nov - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Scandalul care îl afectează direct pe președintele Iohannis a pornit, după cum se știe, de la Raportul privind revocarea procurorului general Augustin Lazăr. Pe scurt, ministrul afirmă că a descoperit în dosarul lui Lazăr de candidat la șefia Ministerului Public un document care nu avea ce să caute acolo, dar care se referea la o clasare a unui dosar penal în care era vizat și Iohannis, ca făptuitor.
Trecem peste contrele Tudorel Toader – Augustin Lazăr, ajungând într-un punct cheie, clar: s-a confirmat că a EXISTAT acel document în dosarul lui Lazăr, dar aici fiecare spune altceva! Lazăr că e vorba de alt… Lazăr, că ”a ajuns acolo dintr-o greșeală a unei grefiere”, în timp ce Toader zice că nu-i nicio greșeală.
Bun, indiferent de formulă, documentul, clasarea, a existat în dosar, mai mult, el s-a plimbat prin Ministerul Justiției, de ce… nu se știe!
Documentul în sine este o clasare semnată nu de Augustin Lazăr, ci de Cristian Lazăr, la acea vreme adjunct al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului General. Deci, grefiera care ar fi pregătit dosarul lui Lazăr, la acea vreme procuror general la Alba – era tot la Alba, ori cum putea prelua o lucrare de la București, de la PÎCCJ?! Și, totuși, documentul exista, în dosarul lui Lazăr, chiar dacă era semnat de alt procuror!
A dorit Augustin Lazăr să-i arate lui Iohannis că știe de acel dosar și de clasarea lui discutabilă? Așa crede Mircea Badea, de exemplu… Dar chestiunea e mai gravă!
Concret, dosarul a fost clasat de procurorul Cristian Lazăr cu fix 2 zile înainte ca Iohannis să-și depună candidatura la președinția României. O candidatură a cărei strategie a avut un fundament principal: PENALII. Așa gândiseră cei care au condus campania, iar Iohannis nu putea face parte din categoria ”penalilor”, anchetat fiind în calitate de făptuitor!
”Care era probabilitatea ca Parchetul General să dea clasare unui dosar cu două zile înainte de depunerea candidaturii?”, a întrebat Mircea Badea, ”Foarte mică”, și-a răspuns singur realizatorul TV. Și, totuși, așa a fost!
Iohannis l-a numit pe Lazăr în înalta funcție în decembrie 2015 – mai bine zis la re-numit în funcția din care procurorul îi închisese dosarul penal! Culmea – era procurorul care închisese și dosarul de plagiat al lui Ponta, alt argument folosit în campanie de Iohannis! Dar, a trecut președintele și peste asta, că… oameni suntem!
Întrebare: a existat oare la dosarul de candidat al lui Cristian Lazăr clasarea care a apărut la Augustin Lazăr? Oare de acolo a preluat-o ”grefiera”?
Din nou voi folosi expresia ”cert este”… Cert este acum că Iohannis a numit în fruntea procurorilor doi dintre cei care i-au închis dosarele, sau pe la care au trecut dosarele care îl vizau spre o fericită clasare.
Primul este procurorul general Augustin Lazăr, care între 1 martie 2001 și 31 decembrie 2012 a fost procuror general adjunct și apoi, până la 27 aprilie 2016 a fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, instituția pe la care au trecut în acea perioadă nu mai puțin de 9 (nouă!) dosare în care era implicat Klaus Iohannis.
Al doilea este Cristian Lazăr, cel care i-a clasat dosarul lui Iohannis la PÎCCJ.
Ori, chiar aceștia doi au fost numiți de Iohannis în fruntea procurorilor!
Mergând pe formula ”greșelii”, ajungem la… comedia erorilor, nu a lui Shakespeare, ci a Justiției române: Toader a greșit, e vorba de alt Lazăr, ”grefiera” a greșit, cum zice Augustin Lazăr, iar însuși primul Lazăr a ”greșit” că nu a verificat și a permis să apară în dosarul lui ”realizarea” altui Lazăr! (da, recunosc, îmi lipsește Dan Diaconescu!)
Dar, din această ”comedie a erorilor”, din această greșeală colectivă a ieșit la iveală dovada în fața căreia Iohannis nu mai are nicio apărare: a numit în funcții de prim rang ”justițiarii” care l-au scăpat de belele – și încă belele adevărate!
