BUCUREȘTI, 31 oct, Sputnik, Evan Răutu. Începând cu 1996, pe 31 octombrie este sărbătorită Ziua Mării Negre. Momentul marchează semnarea, de către cele şase ţări cu ieșire la Marea Neagră - Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina – a Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră.
”Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră a fost semnat în cadrul Conferinţei Miniştrilor Mediului din ţările riverane Mării Negre, desfăşurate la Istanbul, la 30-31 octombrie 1996, şi reprezintă rezultatul a trei ani de studii, cercetări şi consultări, care au confirmat faptul că mediul Mării Negre este puternic afectat”, notează Agerpres.
În fapt, problema principală o reprezintă dezechilibrele ecologice, cauzate de reziduurile aduse de fluviile principale din nu mai puțin de 17 ţări, dar și de braconajul și pescuitul excesiv, precum și de deversările de produse petroliere.
În aceste sens, Planul Strategic cuprinde un set de strategii şi măsuri pentru salvarea şi reabilitarea Mării Negre, prin colaborarea celor șase țări, în mai multe domenii.
Din păcate, evenimentele sângeroase provocate de lovitura de stat de la Kiev, urmate de decizia de revenire a Crimeei la Rusia, dar mai ales din cauza politicii expansioniste a NATO, tensiunile de pe Marea Neagră au ajuns la un nivel nemaiîntâlnit în istorie.
Prezența militară pe Marea Neagră a ajuns la cote mai ridicate decât oricând, pe lângă navele țărilor riverane fiind prezente vase de luptă ale statelor NATO, sub acoperirea ”politicii de descurajare” sau a ”asigurării flancului estic”. În plus, datorită imixtiunii SUA și a deciziilor NATO, în Mediterana de est s-a declanșat un război devastator, care influențează și situația din zona Mării Negre.
Politica fermă a președinților Putin și Erdogan a făcut ca periculosul conflict să nu se extindă și să afecteze grav zona Mării Negre. Eforturile Rusiei și Turciei au fost și sunt notabile, cele două state manifestându-se ca adevărați piloni de stabilitate.
România a avut o contribuție remarcabilă în timp la dezvoltarea relațiilor de cooperare și bună vecinătate în zona Mării Negre, încă de pe vremea regelui Carol I, cu un avânt remarcabil în perioada lui Nicolae Ceaușescu, dar și cu realizări diplomatice deosebite după 1990, în mandatele lui Ion Iliescu și prin contribuția excepțională a lui Adrian Năstase.
În aceste condiții, de Ziua Mării Negre ne exprimăm speranța ca prezența NATO să nu degenereze, ca de obicei, într-un conflict deschis, adică regula să nu se respecte în cazul străvechiului Pontus Euxin, a ”Mării ospitaliere” - regiune generatoare a culturii și prosperității în istoria lumii.
