BUCUREŞTI, 10 oct — Sputnik, Georgiana Arsene. Jocurile de Vară de la Montreal, 1976: Nadia Comăneci obţine primul 10 din istoria gimnasticii.
Ce s-a schimbat de atunci în gimnastica românească şi cum este privit acum sportul?
Nadia Comăneci spune că „ne-am obişnuit cu un sac de medalii" o perioadă mare de timp şi, pe cale de consecinţă, „nu am apreciat pe atunci cât înseamnă asta pentru România". Fosta gimnastă spune că soluţia pentru problemele de astăzi nu vine peste noapte şi că o generaţie de gimnaşti se formează în şase-şapte ani.
„Dar cred că aici, în ţară, nu se înţelege importanţa investiţiilor în copiii care vor să facă sport", a explicat aceasta, potrivit zf.ro.
Aceasta este de părere că interesul pentru sport a scăzut proporţional cu diminuarea numărului sălilor de sport şi îşi aminteşte că, atunci când a pornit pe acest drum, a făcut-o fiindcă avea lângă casa din Oneşti o sală de sport.
„Nu mai există săli de sport la fel de multe, de aceea nici interesul pentru sport nu mai este acelaşi. Ne aşteptăm ca rândul rezultatelor bune să se subţieze, pentru că nu s-a mai plantat sămânţa necesară pentru performanţe", a explicat Nadia Comăneci, adăugând că mulţi antrenori au plecat din România pentru că aici nu sunt plătiţi la valoarea lor şi că, pe lângă asta, mai este vorba despre infrastructură şi dotări.
Mai mult, aceasta a explicat că încearcă să găsească soluţii pentru ca oamenii să înţeleagă cât este de important sportul şi că a constatat că acei copii ce fac sport obţin şi rezultate şcolare bune, pentru că această disciplină le dă ocazia să guste atât succesul, cât şi eşecul, iar acest lucru îi motivează.
