BUCUREŞTI, 24 sept — Sputnik, Georgiana Arsene. Manuale pline cu greşeli, şcoli în care practica darului este împământenită, părinţi disperaţi, dar şi distrugerea fondului generaţiilor viitoare prin reducerea numărului de ore de istorie din orarul elevilor — iată, pe scurt, cum se prezintă învăţământul românesc în toamna anului 2018.
O radiografie gri, care nu prevesteşte nimic bun. O recunosc chiar experţii în educaţie, care spun că neajunsurile din sistem conturează tabloul sumbru al situaţiei. Ce înseamnă asta? Că sistemul de învăţământ îşi bate joc de elevi. Şi de profesori, deopotrivă, pentru că şi ei trebuie să se adapteze tuturor „inovaţiilor" venite de la MEN.
Daniela Vişoianu, preşedintele Coaliţiei pentru Educaţie, declară că putem spune că ne-am bătut joc de copii timp de 30 de ani şi că avem două variate: fie continuăm batjocura încă vreo două decenii, fie acesta este momentul critic în care ne uităm la copii ca la averea noastră cea mai mare.
Neajunsurile sistemului educațional din România au adus atât părinții, cât și experții în educație, în punctul de fierbere. Şi aceasta vedem adevărate bătălii pentru ca un elev să ajungă la o anumită învăţătoare în clasă, vedem cum părinţii apelează la fel şi fel de trucuri ca să facă rost de viza de flotant necesară înscrierii micuţului la o anumită şcoală, dar şi cum aceeaşi părinţi merg cu darul.
Daniela Vişoianu spune, citată de digi24.ro, că, dacă într-o unitate de învăţământ nu s-ar primi deloc cadouri, „nu am ajunge într-un scandal că un profesor a primit un anumit cadou, pentru că în cultura şcolii nu există acest lucru".
Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi — Învăţământ Preuniversitar, a explicat că moda cadourilor a ajuns la un nivel atât de ridicat încât sumele strânse în acest scop sunt de-a dreptul fabuloase. Mai exact, vorbim de un fond de cadouri de şase, şapte sau chiar opt mii de lei.
Elevii sunt principalele victime ale sistemului de învăţământ. Şi aceasta fiindcă anul şcolar care abia a început a pornit cu stângul — cărţile de pe care ar trebui să înveţe şcolarii sunt pline cu greşeli.
„Povestea manualelor e încă o oglindă în care se vede clar ce nu ştie sistemul să facă. Şi sistemul transmite foarte clar: „bă, nouă nu ne plac geşelile. Noi le penalizăm, le sancţionăm, nu le considerăm o oportunitate de învăţare". Pentru că dacă profesorii spuneau „am greşit", transmiteau un semnal, da, greşeala este omenească, este posibilă, hai să vedem cum nu mai greşim atât de grav data viitoare", a precizat Vişoianu.
Din nefericire, nu doar informaţiile greşite din manuale reprezintă o problemă, ci şi greutatea ghiozdanului, precum şi afacerea auxiliarelor, comandate masiv de unii profesori.
Lipsa avizelor de securitate la incendiu sau a celor sanitare este o problemă ce durează de ani de zile. Nerezolvată. Sper, însă, să nu devină… nerezolvabilă.
Dincolo de toate aceste nereguli — termen mult prea blând pentru dezastrul din sistem — reducerea numărului orelor de istorie este o altă problemă. De ce? Nu se doreşte un orar mai „aerisit" pentru elevi?
Într-un interviu acordat în urmă cu câteva luni cotidianului Evenimentul Zilei, academicianul Ioan Aurel Pop preciza că, din păcate, lumea crede că, pentru a moderniza curriculum-ul, este nevoie de nevoie de materii noi. Acest lucru este greşit, a explicat profesorul, pentru că a învăţa despre trecut înseamnă a învăţa despre viaţă.
„A învăţa despre ceva ce s-a petrecut în trecut nu înseamnă că înveţi despre nişte lucruri moarte, ci despre viaţă, iar viaţa înseamnă dimensiunile acestea pe care le ştim noi: trecut, prezent şi viitor", a explicat academicianul Ioan Aurel Pop.
Istoricul Gabriel Moisa a precizat că România se află, alături de Albania, în Europa, pe ultimul loc în ceea ce înseamnă numărul de ore de istorie în curricula şcolară, „ceea ce generează o consecinţă neplăcută pentru ceea ce înseamnă spiritul identitar, cunoaşterea trecutului".
