BUCUREŞTI, 21 sept — Sputnik, Georgiana Arsene. Dacă învăţământul este, teoretic, gratuit, atunci de ce plătim bani la şcoală? Iată întrebarea multor — dacă nu a tuturor — părinţilor din ţara noastră care, odată ce îşi aduc copilul la grădiniţă, află că trebuie să scoată bani din buzunar.
Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi — Învăţământ preuniversitar explică într-o amplă postare pe Facebook, cum stă treaba cu sistemul educaţional din România. Desigur, nu este pentru prima dată când explică situaţia, discuţiile cu internauţii pe pagina sa stând mărturie.
El propune părinţilor ca, înainte de a da cu banii în stânga şi în dreapta, „ca la fiecare început de an şcolar", să ceară directorului şi reprezentantului părinţilor pe şcoală, respectiv, clasă, să arate cum s-au cheltuit banii pe bunuri şi servicii. Este vorba despre banii alocaţi elevilor din fiecare şcoală, conform finanţării de bază.
„Este foarte simplu: numărul de elevi din şcoală îl înmulţim cu 355 de lei", a explicat Cristache mecanismul prin care se poate afla suma primită de fiecare unitate de învăţământ, adăugând că aceşti bani se cheltuiesc pe utilităţi şi tot ce înseamnă logistică la nivel de unitate şcolară: cretă, coli de hârtie, hârtie igienică etc.
Dacă nici aşa nu ajung banii pentru cheltuielile angajate, părinţii sunt îndemnaţi să ceară să vadă solicitările conducerii unităţii şcolare, prin Consiliile de Administraţie şi Consiliile Locale, privind lucruri strict necesare pentru buna desfăşurare a actului educaţional şi nu numai.
Numai după aceea şi, evident, dacă toate acest lucruri sunt în regulă, părinţii se pot angaja în cheltuieli personale, care să ajute bugetul şcolii.
„Numai că trebuie să ţineţi minte că, atunci când vă duceţi la alegerile locale (de primar), să-l săriţi din schemă pe domnul Primar care nu a dorit să ajute şcoala", a punctat Cristache, concluzionând că numai aşa un edil va pune osul la treabă.
„Să vă explic, un pic, cum este cu învăţământul gratuit", a continuat preşedintele FNAP, dând ca exemplu manualele de clasa a şaptea ce costă în jur de 60-80 de lei. La acestea se adaugă auxiliare — în cazul fiicei sale, ele au fost în număr de trei şi au costat 95 de lei.
„Deci… e superofertă de gratuitate", a scris ironic Cristache, care a invitat conducerea Ministerului Educaţiei Naţionale să se hotărască dacă putem vorbi de un învăţământ gratuit, dacă putem vorbi de principiul echităţii (ce fac bieţii copii din mediul rural) sau dacă, nu cumva, ar trebui să se gândească să achiziţioneze auxiliare în locul manualului „de bază".
