Celebra avocată şi scriitoare Eliza Ene-Corbeanu scrie, pe pagina sa de Facebook, o postare intitulată extrem de sugestiv „Şcoala care va naşte tâmpiţi!" şi în care vorbeşte despre ce a însemnat manualul de limba română.
„N-am să încep cu enunţuri penibile, de genul „pe vremea mea".. dar totuşi! Pe vremea mea, cartea de limba şi literatura română era una singură. Literatura română era literatură română, nu o carte plină de texte adaptate după autori străini", a scris aceasta, adăugând că nu aveam imagini, ci doar cuvinte potrivite, al căror rost era să învăţăm ceva.
Elevii nu aveau, atunci, nici caiete de lucru imprimate, ci doar caiete, şi nici manuale de consolidare, ci lucrări de control.
Acum există manuale alternative, însă atunci singura alternativă pentru şcolari era să înveţe sau nu.
„La examene sau olimpiade se "dădea" același autor și aceeași operă la toată lumea, nu ne alegeam noi despre ce basm să batem câmpii, sau ce poet să batjocorim", a explicat Eliza Ene-Corbeanu, adăugând că atunci se citeau cărţi adevărate, scrise de autori adevăraţi, nu versuri stupide şi fragmente fără sens extrase din lucrările unor veşnic aspiranţi la Premiul Nobel sau al unor minusculi anonimi care „nu ştiu cum au ajuns în manualele şcolare".
Concluzia este una singură, tristă şi care pare, cel puţin la momentul de faţă, fără cale de întoarcere.
„Şcoala românească moare o dată cu moartea literaturii române", a explicat avocata, precizând că groparii ce vor arunca şi ultima mână de ţărână prin mediocritatea textelor scrise în batjocura limbii române sunt autorii români, cei pe care îi regăsiţi în manualele copiilor.
