Corespondență din butoiul cu pulbere al Europei
BRUXELLES, 31 aug — Sputnik, Daniela Porovăț. SUA au căzut fără voia lor în capcana jocului politic de la București care și-a dovedit capacitatea de expansiune internațională intrând în disputa acerbă dintre susținătorii lui Trump și cei anti-președinte. Faptul însuși că România apelează la stăpâni străini pentru a-și rezolva disputele interne este destul de grav, dar când acest război intern ajunge să angreneze Washingtonul, devine deja studiu de caz.
Taberele combatante de la București au încercat să exporte cearta lor întâi la Bruxelles, prin europarlamentarii care unii cereau înveșnicirea lui Kovesi la șefia DNA, iar ceilalți voiau normalizarea situației și oprirea abuzurilor.
Dar, în ciuda dezbaterilor desfășurate chiar în Parlamentul European, în care europarlamentarii români și-au dat în cap unii altora spre stupefacția colegilor lor din alte state membre, Bruxelles-ul avea alte crize mai importante, așa că a trecut războiul intern din România la și altele, mulțumindu-se să mai emită din când în când, prin diversele sale instituții, sfaturi despre statul de drept, din ce în ce mai palide și mai firave, pe măsură ce abuzurile binomului deveneau de notorietatea publică.
Altfel spus, Bruxelles-ul și-a dat seama că scena politică din România e un ou fierbinte și a lăsat-o să se rezolve de la sine, în interiorul țării.
Nu la fel de circumspectă a fost clasa politică din SUA, care a crezut că poate desface nodul gordian al justiției și al amestecului acesteia în jocurile subterane de putere ăn care erau băgate și serviciile românești. Și uite că, pe fondul luptei interne din SUA, la fel de acerbă ca și cea din România, scrisoarea lui Rudolph Giuliani a ajuns cap de afiș nu doar în presa dâmbovițeană, ci și în cea americană, toată lumea simțindu-se obligată să fie pro sau contra, în funcție de apartenența politică.
Susținătorii lui Trump sunt pentru Giuliani, firește, în timp ce criticii lui Trump, precum Francis Fukuyama, au văzut în scrisoarea fostului primar al New York-ului o dovadă a politicii corupte de la Casa Albă.
Din ce în ce mai mult, cu fiecare reacție și contra-reacție, scena politică de la Washington începe să semene cu cea de la București, după cum și presa din SUA își poziționează tirul în funcție de simpatiile politice, tot ca cea de la București.
Ar fi fost un miracol și un succes de politică externă al României această reclamă internațională prin atragerea SUA în politica autohtonă, dacă totul nu ar fi pe bază de intrigi balcanice și dacă nu ar fi fost marcată de slugărnicia pe care o presupune eterna încercare a politicienilor de la București de a-și aduce aliați din afară ca să-și sprijine propria agendă.
Cert este că, de câteva zile, presa din SUA vuiește de ecourile acestui parteneriat întru scandal SUA-România care se dovedește mai tare decât celebrul parteneriat strategic dintre cele două țări. E clar că, în sfârșit, Statele Unite au aflat unde este România pe hartă. Acum trebuie să plătească și prețul, fiind atrase în manevrele cu iz dâmbovițean de la București.
Capacitatea României de a fi unică și irepetabilă este indiscutabilă. Nu e de mirare că nimeni nu vrea să aibă de a face cu clasa politică de la București, care transformă totul într-un scandal de tabloid.
De plătit, plătesc românii, pentru că nici scandalurile ridicate la rang de politică externă nu sunt gratis, ambele tabere din afara țării trebuie să-și încaseze dividendele.
Mai e puțin, și SUA se vor confrunta cu un Romaniagate de toată frumusețea…
