BUCUREȘTI, 30 aug — Sputnik, Daniel George Nistor. Băncile din România practică dobânzi mari la credite și mici la depozite, punând în dezavantaj atât cetățeanul care se împrumută, cât și pe cel care economisește.
Astfel, sistemul bancar a înregistrat, în prima jumătate a acestui an, un record istoric la profitul net cumulat, de 800 milioane de euro.
Dar iată că un jurnalist își povestește experiențele lui din postura de depunător.
În primăvara anului 2018, când "rareori mai vedeai o dobândă de peste 1% la depozite", Cristian Dogaru avea un depozit la CEC, cu scadența la trei luni. Dobândă — 0,35% pe an, în condițiile în care inflația depășea 5%!
A mers la ghișeu și a încercat o renegociere. "Pot obţine mai mult pentru banii mei (inflaţia tindea atunci la 5% pe an) sau plec la altă bancă?", a schiţat timid depunătorul. "Nu se poate!" — a răspuns funcționarul băncii.
"A fost atât de ferm refuzul, încât am bănuit că şi prin alte părţi lucrurile se petrec la fel. Surpriză, la OTP au putut negocia, iar randamentul la 3 luni obţinut în final a fost de 1,85%", relatează Dogaru, în Bursa.ro.
Între timp el și-a mai plasat o parte din bani în certificate de trezorerie, la stat, unde dobânzile erau mai mari, dar și termenele de scadență mai lungi — 4,5% la 3 ani și 5% la 5 ani.
Iar pentru banii din bancă a încercat o renegociere, pentru a-i menține în depozite după ce termenul de 3 luni expirase.
"Ei bine, în loc de 1,8% am obţinut 2,35% (dacă mă interesa să fac depozit cu scadenţa la o lună, ar fi fost 2% pe an). Asta în condiţiile în care oferta standard la ghişeu era de 1,6 şi 1,7% pe an la scadenţă de 1 şi 3 luni", spune Dogaru.
El explică însă "dărnicia băncii" prin faptul că banca ia de la stat o parte din banii pe care îi dă deponentului.
"Cum băncile pot împrumuta acum statul la dobânzi de 4-5% pe an la scadenţele de 3-5 ani, este în continuare profitabil să facă rost de resurse de la clienţi pentru care să plătească dobânzi în jurul a 2%. Vorbim totuşi de un randament aproximativ dublu", arată Dogaru.
Potrivit acestuia, "când banca are nevoie de lichidităţi sau statul vine cu oferte concurente tentante, dorinţa de negociere începe să-şi facă simţită prezenţa, mai ales la sume mai mari (cel puţin 100.000 lei)".
