BUCUREȘTI, 15 aug — Sputnik, Dragoș Dumitriu. "Vă mărturisesc că, pentru mine, întâlnirea cu dumneavoastră aici, la Constanța, are o încărcătură sufletească specială în această zi în care sărbătorim Marina Română și Adormirea Maicii Domnului", a declarat președintele Klaus Iohannis în deschiderea discursului său de la Constanța, de Ziua Marinei Române.
Președintele consideră că evenimente precum cel de astăzi "ne dovedesc puterea valorilor și simbolurilor care ne unesc". Ce mesaj mai potrivit decât acesta în anul în care sărbătorim Centenarul României, spune președintele.
"Aniversarea a 100 de ani de la realizarea marelui ideal al unității naționale trebuie să reprezinte pentru noi toți un moment de reflecție, astfel încât, cei care gândim și simțim românește, să facem tot posibilul pentru a construi împreună o Românie mai bună, așa cum ne-o dorim cu toții", a spus președintele Iohannis, completând "Cred că tocmai acesta este spiritul în care trebuie să celebrăm Anul Centenar".
Trecând peste frumoasa parte introductivă, președintele a intrat în retorica absurdă inoculată în ultimii ani de "partenerul strategic" — pericolele și riscurile potențiale!
"Ne aflăm într-o regiune nu doar încărcată de istorie, dar care are și o importanță strategică pentru noi, mai ales că actualul context este unul volatil și cu un potențial ridicat de conflictualitate", spune Iohannis.
Absurdul este că, exceptând perioada războaielor declanșate din… alte mări, în ultima sută de ani frumoasa noastră Mare Neagră a fost una a păcii. Da, URSS a avut baza uriașă din Crimeea, iar turcii, la ei acasă. Dar, România nu a fost atacată și nici pusă în pericol pe mare… Mai nou însă, de când a apărut "spațiul NATO" — ce o mai fi și asta?! — a apărut și "potențialul ridicat de conflictualitate"!
Iar pentru președintele care pronunță RomĂnia, nu RomÂnia, să înțeleagă că pentru noi, romÂnii, nu romĂnii, Marea Neagră NU are "importanță strategică" — ci e chiar casa noastră! Nu e nici "lac rusesc", dar nici "spațiu NATO" — ci casa în care au crescut popoare cu istorii milenare, printre care și românii.
"Forțelor Navale Române le revine un rol deosebit de important în asigurarea suveranității României în spațiul maritim național, dar şi o responsabilitate majoră în asigurarea securității Mării Negre, în spiritul valorilor, principiilor şi misiunilor NATO şi ale Uniunii Europene", continuă președintele cu același limbaj de lemn, aceleași sintagme fără sens — sau cu aplicație în realitate contrară sensului.
Misiunile NATO?! Adică atacurile care ignoră ONU, atacurile care au devastat Orientul Mijlociu și au creat cele mai mari valuri de migrație din ultima sută de ani? Care au distrus statele de echilibru ale Orientului islamic? Securitatea Mării Negre? Până să-și vâre coada "strategică", nimeni nu s-a plâns de "securitate", iar Marea Neagră nu era câmp de expunere a flotelor ucigașe!
"Evoluțiile din această regiune s-au aflat pe agenda Summitului NATO de la Bruxelles, de luna trecută", spune președintele — uitând să menționeze că la summit-ul în cauză s-a evitat orice discuție cu privire la tratatul de la Montreux!
Președintele chiar a menționat că, la "inițiativa noastră!, s-a organizat, pentru prima dată, "o întrunire distinctă, la cel mai înalt nivel, dedicată situației de securitate din zona Mării Negre, cu participarea Georgiei și Ucrainei".
Cu alte cuvinte, Iohannis a recunoscut două aspecte îngrijorătoare — primul, că permitem ca, sub acoperirea noastră, navele americane și NATO să încalce acel tratat internațional, iar al doilea, că ne băgăm în combinațiile unor țări cu probleme speciale — iar în cazul Ucrainei, cu un istoric destul de neplăcut pentru români și chiar pentru România.
Întrebarea este ce are de câștigat România din această combinație, mai ales că Iohannis a repetat și acum că "este un succes al României, pe care l-am obținut prin perseverență și negocieri susținute". Dar iată un alt pasaj care ar trebui să ne îngrijoreze:
"Atenția acordată Mării Negre și menționarea sa repetată în documentele adoptate la Summitul de la Bruxelles reconfirmă importanța sa strategică pentru Alianță și se corelează cu obiectivele pe care România și le-a asumat".
Primo — nu "România și le-a asumat", ci așa zișii reprezentanți, care au decis în numele țării asupra unor chestiuni care ar fi necesitat consultare populară.
Secundo — "importanța strategică pentru NATO" încadrează zona Mării Negre în categoria zone aflate fie în conflict, fie supuse unui regim de încălcare a drepturilor cetățeanului — de care am început și noi să ne dăm seama. De la ascultări ale telefoanelor pe scară largă, la mandate pe "siguranță națională", de la diktatul unor ambasade sau rezidenți ai serviciilor străine, la presiuni asupra decidenților politici autohtoni sau preluarea unor resurse strategice de către firme din arealul intereselor NATO — și, evident, la cheltuieli aberante cu beneficii ale concernelor care țin de SUA / NATO.
Adică "Statul Pararelel". Cu alte cuvinte, Iohannis confimă îngrijorările unor specialiști, că strategia sa pentru viitor se bazează exact pe "Statul paralel", care nu poate funcționa decât în condițiile subordonării unor decizii / interse străine.
"Trebuie să fim realiști și să înțelegem contextul global în care ne aflăm astăzi", spune Iohannis, conturând cu un adevăr: Asistăm la formarea unui nou peisaj geostrategic, a cărui evoluție este greu de prevăzut sau anticipat". Da, e greu de anticipat, mai ales când IGNORI dialectica istorică — atunci când cei mici s-au lăsat antrenați în combinațiile celor mari, au fost sacrificați.
"Partener strategic credibil al Statelor Unite ale Americii", acesta e obiectivul nostru, spune Iohannis, care completează cu "accentul pus pe dimensiunea economică a acestei cooperări poate aduce beneficii țărilor din sud-estul Europei, precum și altor state interesate".
Da, vorba lui Eugen Teodorovici — am semnat de 20 de ani "parteneriatul", plătim miliarde, dar când vom avea și beneficii? Fiind "partenerii" vor doar bani, nu să și investească.
Am selectat câteva pasaje din discursul președintelui Iohannis, care merită citit integral. Merită, pentru a vedea că mai mult de jumătate este dedicat NATO și "parteneriatului strategic", dovedind că până și această sărbătoare a Marinei Române este confiscată, precum spațiul maritim și aerian, care nu mai sunt românești, ci "ale NATO".
Oare exagerez dacă spun că utilizarea acestei sintagme în cadru oficial, necesita aprobare populară? Oare era atât de greu de formulat "spațiul aerian al României, stat membru în NATO"? Nu, pentru că pe lângă "exproprierea" din formulă, este vorba și de o "expropriere" în cazul deciziei, chiar dacă privește România.
Acum atât despre discursul președintelui la Ziua Marinei Române. Încă Marinei Române. Un discurs îngrijorător prin tendința de subordonare totală față de decizii străine, chiar dacă e vorba de "partenerul strategic" — țara implicată în cele mai multe conflicte pe plan mondial.
