BUCUREȘTI, 9 aug — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Elegant în vorbirea de zi cu zi, Sorin Ovidiu Vântu, cel mai celebru om de afaceri român aflat în detenție, nu uită că a trăit cu lumea interlopă alături în tinerțea-i aventuroasă. Iar în spatele gardului… se află leopardul!
Aflat pentru o perioadă necunoscută (realmente!) în închisoare, "beneficiind" de tot felul de condamnări mai mult decât dubitabile, Sorin Vântu și-a găsit o nouă pasiune — scrisul. Și chiar scrie bine, are talent mai ceva decât Henri Charriere, iar personajul său e mult mai real, mai "adevărat" decât Papillon.
"O simplă chestiune de self-respect", se intitulează, elegant, cum spuneam, ultimul său articol.
Dar după titlu începe ceva gen "golănie (sau "m*ie") ați vrut, golănie (sau "m*ie") primiți — să văd dacă o puteți duce!". Citiți acest text, care ar trebui să figureze într-o cronică a epocii — e un fel de apel de la lichele, către lichele!
"Am aflat dintr-un material publicat de domnul Liiceanu vizavi de plăcuțele buclucașe, că respectiva invitație i-a atins o zona erogenă care l-a excitat intelectual în asemenea hal încât, în mod involuntar, emisfera cerebrală responsabilă i-a băgat neuronii în erecție".
Despre "materialul" în cauză — se știe, este o justificare penibilă a unei trivialității din spațiul public, cu adresare politică. Să continuăm textul lui Sorin Vântu:
"Neavând (din pricina vârstei înaintate, evident) altceva la îndemână, domnul Liiceanu a început să și-i frece cu ochii deschiși și bale în gură, printr-un procedeu filozofic des uzitat, cunoscut sub numele de "labă intelectuală". În procedeul respectiv, la momentul juisării, nu țâșnește scârbabilul lichid, ci materiale de genul celui pe care l-am citit".
Stop — am uitat să atrag atenția că acest text vă poate afecta emoțional. Ca să vă reveniți, citiți mai departe, fiindcă "nici nu știți ce pierdeți":
"Bănuiesc că dacă este încântat de cuvântul m*ie folosit în public și îl recomandă călduros pentru introducerea lui în dialogul cotidian, atunci etichetarea lui cu termenul de labagiu (filozofic vorbind) se va bucura din parte-i de aceeași acceptare și susținere".
Acum, după ce a argumentat de ce Liiceanu are harul lui Onan, Sorin Vântu își arată patriotismul, apărându-l pe președintele Iohannis. În felul golănesc, dorit, mai nou de președinte.
"În privința lui Iohannis, un alt susținător de-al m*iștilor, nu putem vorbi de labă intelectuală", afirmă Vântu, argumentând instantaneu: "El este pur și simplu prost!"
Dar, ajunge cu lecția de golănie, acum Sorin revine la omul elegant și explică de ce a scris acest text și în ce cheie trebuie citit.
"Am scris acest micro pamflet, generație, pentru că mi se pare inacceptabil ca un președinte de stat sau un intelectual (vă place sau nu, Liiceanu, chiar dacă are severe derapaje morale, este totuși un intelectual), care ar trebui să educe, să susțină că folosirea limbajului obscen în public este acceptabil dacă îl folosești la adresa adversarilor".
Iar în final, Sorin Vântu, care în frumoasele vremuri ale anilor 90 era curtat de mai marii politicii, culturii și gazetăriei — nu doar pentru că avea bani, ci și pentru că investea bani și minte în acele domenii — dovedește că nu degeaba a fost un real partener de dialog al oamenilor cu adevărat mari ai vremii. Cu alte cuvinte, șterge pe jos cu Iohannis și Liiceanu, de data asta printr-o lecție de comportament, de fapt de respect de sine.
"Nici mie nu îmi place garnitura de troglodiți pe care o etalează astăzi PSD-ul. Nu îmi place Iohannis, dar asta nu înseamnă că am să mă apuc să proferez obscenități în public la adresa lor. Este o chestiune de self-respect".
Cum spuneam, un text antologic, dar și o lecție despre ce anume pățești dacă te ții de golănii, iar tu ești un… mă rog, cum i-a numit Sorin pe cei doi…
Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.