BUCUREŞTI, 7 aug — Sputnik, Georgiana Arsene. Viaţa copiilor fără părinţi este extrem de grea, mai ales atunci când cei care ar trebui să îngrijească — şi sunt plătiţi din bani publici pentru asta — îi batjocoresc.
Minorii au poveşti cutremurătoare, ce par desprinse din filme, dar realitatea este mai dură decât şi-ar putea imagina un om obişnuit.
Orice greşeală se pedepseşte dur, fiind educatori care îi pun pe copii, potrivit spuselor acestora, să ia periuţa de dinţi şi să frece o porţiune de gresie de 20 de metri pătraţi, iar cei mici sunt tunşi, bătuţi, pedepsiţi.
Pentru copiii abandonaţi de părinţi, lupta pentru supravieţuire începe în primele luni de viaţă, iar cazul bebeluşului din Târgovişte, bruscat de o asistentă medicală, în timp ce îl hrănea, este grăitor.
Din spitale, copiii abandonați ajung în centrele de ajutor social, unde pot sta până la 18 ani. Practic, aici se formează caracterul și personalitatea lor. Aşa ar trebui, pentru că, de fapt, pentru ei începe lupta de supraviețuire.
Trei adoleascenţi, care vor împlini în curând 18 ani, deci vor pleca din centrele de plasament, povestesc lucruri cutremurătoare. Pentru protejarea identităţii, li s-a spus simplu: Maria, Andrei şi Radu.
Maria povesteşte că în centru toată lumea se poartă urât, că i s-a luat alocaţia, nu a fost lăsată să meargă la şcoală, pentru a avea grijă de copiii mai mici.
„Când mama mea venea să mă viziteze şi îmi aduceau cei de acasă haine şi dulciuri, hainele le dădeam la spălat şi îmi mai venea de la spălat o pereche de pantaloni şi câteva tricouri", a povestit Maria, potrivit digi24.ro, adăugând că din dulciurile primite de acasă ea se alegea cu „te miri ce". Mai mult, potrivit declaraţiilor fetei, angajaţii centrului îi spuneau că mama biologică nu o mai vrea acasă şi îi sugerau să nu mai iasă în vizită să discute cu ea.
Nici viaţa lui Andrei nu este mai bună. Băiatul spune că se fac multe diferenţe între copiii instituţionalizaţi, mai ales că au şi ei nevoie de afecţiune, pe care nu o primesc.
Radu povesteşte întâmplări crâncene.
„De multe ori primim mâncare mucegăită. Nu prindem mâncare din cauza celor mai mari. Sunt cazuri în care la o bucată de pateu sau de brânză suntem 7,8 inşi", a spus Radu, care a adăugat că la o pâine se înghesuie aproape 5 copii.
În sistemul de protecție socială erau în urmă cu doi ani peste 50 de mii de copii. Unii dintre ei au părinți, alții au fost abandonați. Prin traume trec și mamele care și-au lăsat copiii pe mâna statului, crezând că vor avea o viață mai bună.
Psihologul Jeni Chiriac explică faptul că este foarte important să vedem problemele sistemului şi că ar trebui să dăm o şansă copiilor abandonaţi. Este trist, adaugă psihologul, pentru că vorbim de persoane care, după ce ies din centru, la vârsta de 18 ani, nu reuşesc să se integreze.
Dragoş Pâslaru, fost ministru al Muncii, recunoaşte că există o problemă în sistemul de asistenţă socială, deoarece este concentrat pe supravieţuirea sa şi consideră că persoanele care le sunt clienţi sunt, de fapt, o justificare a activităţii lor.
„Există o degradare a calităţii umane în zona de asistenţă socială", a punctat fostul ministru.
Uitați de părinți, abandonați de stat, chinuiți de angajații centrelor, fiecare copil are totuși un vis. Poate e singurul lucru care le dă forță să îndure umilințele zilnice.
Din păcate, sistemul îi aruncă în stradă când împlinesc 18 ani. Şi de aici încep alte drame, pentru că mulţi dintre aceşti copii nu reuşesc să se integreze.
