Le Pen a propus ca Rusia să devină membru NATO

Rusia ar trebui să adere la NATO în cadrul unei noi misiuni a alianței nord-atlantice, consideră liderul dreptei franceze, Marine Le Pen.

BUCUREȘTI, 11 iul — Sputnik. Liderul formațiunii politice Adunarea Națională (fostul Front Național), Marine Le Pen, a propus ca NATO să-și asume o nouă misiune, care ar consta în combaterea fundamentalismului islamist și terorismului, fiind invitată și Rusia în alianță.

„La ce servește NATO după destrămarea URSS? Aceasta este adevărata întrebare. Am putea oferi NATO o nouă misiune: lupta împotriva fundamentalismului islamic și a terorismului?", a scris Le Pen pe Twitter.

"În cadrul acestei misiuni Rusia ar trebuie să adere la NATO", a adăugat politicianul.

"A quoi sert l'#OTAN depuis la chute de l'URSS? Voilà la vraie question. Ne pourrait-on pas lui donner une nouvelle mission: la lutte contre le fondamentalisme islamiste et le terrorisme? Et dans le cadre de cette mission, la Russie devrait intégrer l'OTAN." @CNEWS pic.twitter.com/u4yPmHm4dw

— Marine Le Pen (@MLP_officiel) 11 iulie 2018

​Când Moscova a propus aderarea URSS la NATO

Propunerea nu este una nouă. În anii 50 ai secolului trecut, Moscova a venit de câteva ori cu inițiativa aderării URSS la NATO. Pe 25 august 1952, a avut loc o discuție a ambasadorului francez, Louis Joxe, cu Iosif Stalin. În cadrul acestei întrevederi, diplomatul a explicat liderului sovietic poziția lui Charles de Gaulle față de NATO, sugerând că Franța tratează această organizație exclusiv în calitate de o alianță pașnică, care nu contravine Cărții ONU.

„Stalin ar fi izbucnit în râs și l-ar fi întrebat pe Vâșinski, care era prezent la discuție, dacă în acest caz ar fi oportună aderarea URSS la alianță".

Potrivit istoricului rus N. V. Kochkin, nu era vorba doar de o ironie, ci chiar de anumite intenții ale liderului sovietic, se afirmă într-un material publicat de RIA Novosti în 2010.

După moartea lui Stalin, în martie 1954, Moscova a expediat guvernelor SUA, Franței și Marii Britanii o notă. În aceasta, în special, se spunea:

"Guvernul sovietic reiese din faptul că (…) Organizația Tratatului Nord-Atlantic ar putea să-și diminueze, în condiții adecvate, din caracterul său agresiv în cazul în care va include toate marile puteri care au participat la coaliția antihitleristă. În conformitate cu aceasta, guvernul sovietic își exprimă disponibilitatea de a examina împreună cu guvernele interesate chestiunea participării URSS la Tratatul Atlanticului de Nord".

Analiza numeroaselor proiecte, note și a documente interne arată că intențiile aderării URSS la NATO nu au fostt doar un truc propagandistic. Mai mult decât atât, a existat un fel de compromis, un gest față de Washington, prin care se încerca obținerea unui răspuns pozitiv. Moscova, care a venit cu inițiativa de a încheia un tratat paneuropean privind securitatea colectivă în Bătrânul Continent, nu a exclus, în aceeași notă, participarea Statelor Unite. Este demn de remarcat că deja în anul următor, în 1955, la reuniunea de la Geneva a șefilor de guvern ai celor patru puteri, delegația URSS a invocat din nou problema unei eventuale aderări la NATO.

Fostii aliați ai URSS din cadrul coaliției antihitleriste, au respins într-o notă de răspuns toate propunerile Moscovei.