BUCUREȘTI, 29 iun — Sputnik. Țarul Nicolae al doilea a ocupat primul loc în topul celor mai populari oameni politici ai primei jumătăți ai secolului XX, arată datele unui studiu efectuat de Centrul de Cercetare a Opiniei Publice din Rusia.
Astfel, aproximativ 54 la sută din ruși au declarat că au o simpatie față de țarul Nicolae al II-lea, 23 la sută și-au exprimat o atitudine negativă, iar 23 la sută nu au știut să răspundă. În anul 2017, țarul Nicolae al II-lea era simpatizat de 60 la sută dintre respondenți, în 2008 — 44 la sută, în anul 2005 — 42 la sută.
Atitudinea față de împăratul rus variază și în funcție de gen. Astfel, femeile își exprimă o simpatie mai mare față de monarhul rus (58 la sută), spre deosebire de bărbați (49 la sută).
Totodată, 51 la sută dintre respondenți și-au exprimat o simpatie față de Iosif Stalin, în timp ce 28 la sută au declarat că această personalitate le este antipatică. În anul 2017, 52 la sută din ruși aveau o atitudine pozitivă față de Stalin, în anul 2008 — 28 la sută, iar în 2005 — 37 la sută dintre respondenți.
Pe locul trei al celor mai populare personalități politice se află Vladimir Lenin (49 la sută). 29 la sută dintre respondenți au declarat că au o antipatie față de liderul revoluției. În anul 2017, Lenin era simpatizat de 53 la sută dintre respondenți, în anul 2008 — 42 la sută, iar în 2005 — 50 la sută.
Locul patru în top este ocupat de amiralul Aleksandr Kolceak, comandantul luptei împotriva bolșevicilor, care se bucură de simpatia a 36 la sută dintre respondenți. Pentru 25 la sută figura amiralului este antipatică, în timp ce 35 la sută nu au știut să răspundă.
Locul cinci este ocupat de Anton Denikin, general locotenent al Armatei imperiale ruse și unul dintre cei mai importanți lideri ai contrarevoluționarilor albi. Acesta se bucură de simpatia a 23 la sută dintre respondenți și antipatia a 30 la sută, în timp ce 47 la sută nu au știut să aprecieze această figură istorică.
Cei mai disprețuiți lideri politici
Pe de altă parte, cele mai antipatice figuri politice ale Rusiei din prima jumătate a secolului XX sunt Nestor Mahno (revoluționar anarho-comunist) — care este disconsiderat de 58 la sută dintre respondenți, Aleksandr Kerenski (șeful guvernului provizoriu de după revoluția din februarie 1917) — 47 la sută și Lev Troțki — 46 la sută.
Totuși, studiul relevă și existența unei simpatii față de figura lui Lev Troțki pentru respondenți tineri, cu vârsta între 18-24 de ani. 49 la sută dintre aceștea au declarat că îi poartă respecti, în timp ce doar 16-17 la sută dintre respondenții mai în vârstă au o atitudine pozitivă față de această figură.
Războiul civil din Rusia — parte a trecutului istoric
Aproximativ 35 la sută din locuitorii țări consideră că războiul civil din Rusia din 1917-1922 a fost provocat de intervențiile străine, 34 la sută — de politica promovată de bolșevici. 58 la sută dintre respondenți consideră că războiul a fost determinat de un anumit context politic și nu putea fi evitat. Peste jumătate din cei intervievați (54 la sută) au căzut de acord cu afirmația că războiul civil a fost provocat de unele forțe politice, iar majoritatea populației a fost atrasă în conflict fără voia ei. Doar 36 la sută consideră că toată populația era dispusă să lupte pentru a-și apăra interesele.
Potrivit sondajului, 16 la sută tind să susțină mai curând bolșevicii, în timp ce 7 la sută — albgardiștii. 36 la sută consideră că părțile implicate în războiul civil ar trebui să fie în bun al istoriei, având fiecare partea lui a adevărului.
Fiind întrebați din ce surse s-au informat despre personalitățile istorice enumerate, 79 la sută au declarat că din lecțiile predate la școală, 48 la sută — din cărți, 30 la sută — din filme artistice, emisiuni TV —24 la sută, discuții cu prieteni — 15 la sută, internet — 2 la sută.
