Corespondență din butoiul cu pulbere al Europei
BRUXELLES, 25 iunie, Sputnik, Daniela Porovăț. În timp ce țările europene se bat între ele pentru putere și influență și se contrazic pe problema migrației, România se războiește cu ea însăși, în interior, pentru preluarea puterii de către o tabără sau alta. Și dacă Italia amenință că nerezolvarea problemei migrației poate duce la disoluția Uniunii Europene, se pune întrebarea dacă războiul româno-român nu poate duce la disoluția țării.
Conflictul major de pe scena politică din România, care amenință să nu se mai încheie decât ori pe scut, ori sub scut, după cum spuneau soldații romani, adică într-o logică a războiului total, mai are însă și consecințe externe nedorite.
Una dintre ele este aceea că România nu apare nicăieri în negocierile dure duse în aceste zile cu privire la viitorul Europei. Iar dacă România nu are niciun cuvânt de spus, atunci va suporta deciziile luate de alții, care, de obicei, sunt împotriva intereselor sale.
Dar cum ar putea România să conteze în disputele europene când ea este angrenată într-o bătălie pe viață și pe moarte în interior? Și cine să mai vorbească în numele României pe plan extern?
Guvernul, ale cărui poziții externe sunt imediat invalidate de președinte, ceea ce transformă statul român într-o glumă proastă și într-un partener neserios (vezi cazul mutării Ambasadei la Ierusalim) sau președintele care e prins între atașamentul (și obligațiile sale) pentru Germania și noua situație de realpolitik în care SUA este în conflict deschis cu Germania și chiar cu Uniunea Europeană și cere ca partenerii săi să urmeze același traseu.
România e ruptă pe din două nu numai între tabăra lui Iohannis și tabăra lui Dragnea, ci și între cei care vor cu Europa și cei care vor cu SUA-Israel (cele două fracturi nu se suprapun identic, chiar dacă există similarități).
Concluzia este că, în timp ce pe plan global se refac axele de interese, iar în Europa se decide cum va arăta Uniunea în viitorii ani, România e prinsă în menghina războiului civil cu care amenință USR și care primește riposta pe măsură din partea PSD. Și, în timp ce toate țările se zbat să ocupe un loc cât mai avantajos la marea împărțeală globală și, în cazul UE, să își impună interesele la nivel european, România se învârte în jurul cozii certându-se cu privire la Kovesi, Dragnea și Iohannis, într-o ignorare totală a viitorului ei care depinde fundamental de politica sa externă.
Pe când românii vor uita de Kovesi, Dragnea și Iohannis, tortul intereselor globale se va fi împărțit, iar România va culege resturile de sub masă.
Nici că se putea un moment mai prost în care românii să fie ocupați cu cearta din propria bătătură, în timp ce ceilalți jucători își împart zonele de influență politico-economice, adică și contractele comerciale și investițiile.
Când România va veni și ea, la sfârșit, să vadă ce a mai rămas, decidenții români o să se confrunte cu întrebarea nemiloasă: de unde ați mai apărut și voi, până acum unde ați fost? Iar răspunsul românesc va fi demn de milă: noi am fost ocupați cu Kovesi, Dragnea și Iohannis…
