BUCUREȘTI, 25 iun — Sputnik, Dragoș Dumitriu. O realitate tristă: în ziua de azi, este greu de făcut diferența între știre, glumă și manipulare. Și nu e vorba în primul rând de știrile presei, ci chiar de declarațiile politicienilor, ale analiștilor sau ale celor specializați în diversiune.
De aceea, mi se pare ridicol când aud de "războiul informațional dus de Rusia" sau de "manipulările presei ruse". Nu e o pledoarie pro domo, ci o realitate tragică: există atâta război între români, atâtea atacuri ale presei și politicienilor la tot ceea ce se face în și de către România, că nu știu ce s-ar mai putea adăuga!
Am făcut această introducere pentru că "știrea" în sine este… o glumă. Dar o glumă care se bazează pe un subiect tratat mult timp de Mugur Ciuvică, Antena 3, Lumea Justiției, Jurnalul Național etc. — dosare pe care Iohannis le-ar avea, dar și cu care ar fi controlat.
Controlat… de cine? De "Binom", de "Statul paralel", de "forțe externe" — iar la acest capitol s-au făcut multe ipoteze! Cert este că anunțul despre candidatura la noul mandate vine într-un moment nepotrivit.
Iohannis este pe punctul de a intra în conflict cu instanța constituțională, CCR, riscă o suspendare — iar până la alegeri mai este mult timp, prea mult pentru ca un eventual sacrificiu acum (suspendarea?) să-i aducă un beneficiu atunci.
În aceste condiții, apare o singură explicație plauzibilă: Iohannis a făcut acest gest ca un preambul la momentul de cumpănă al mandatului său: revocarea Laurei Kovesi. Sau, mai bine zis, în pregătirea momentului salvării temutei procuroare — fie prin respingerea revocării, ori, mai probabil, prin numirea ei în imediata apropiere a președintelui, redefinind mandatul, din "aducem Germania în România", în "pușcărie pentru PSD".
Revenind la Mugur Ciuvică, acesta dă încă o dată dovadă de umor "englezesc", reușind să dea enigmei candidaturii o explicație, în doar o frază:
"În sfârșit o veste bună: Kovesi a aprobat candidatura lui Iohannis pentru cel de-al doilea mandat la Președinție", a scris Ciuvică pe pagina Grupului de Investigații Politice.
Haz de necaz, umor negru, adevăr trist, manipulare? Așa cum spuneam, România are propriul "război (dez)informațional", în care nimeni nu poate face mai mult rău decât își fac românii cu mâna lor, uneori îndrumată "strategic".
