Am urmărit pe Facebook câteva — multe comentarii despre festivitatea de încheiere a anului şcolar. Şi, ce să vezi, mulţi părinţi erau indignaţi că vor cumpăra un buchet de flori pentru cea care le suportă toate ideile, toate apelurile date la ore dintre cele mai nepotrivite, le educă micuţii, le şterge lacrimile pricinuite de supărările din clasă sau de acasă. Supărare pentru un buchet de flori, pe care nu îl cere nimeni.
Uneori, cadrul didactic acceptă „atenţia" de ruşine. De ruşinea părintelui care aruncă zi de zi cu vorbe grele înspre profesor, dar la final de an şcolar vine şi îi întinde un buchet de flori.
Am văzut cazul învăţătoarei din Călăraşi bătută de o mămică în faţa elevilor. Cazul nu este singular, din păcate. Şi nu va fi ultimul.
Pentru că, da, acesta este rezultatul „democraţiei", al lipsei de unitate între dascăli, al unui sindicat — Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ — marionetă.
Cei care suferă sunt cei mulţi: umilinţe, bătăi, stres prelungit.
Categoric nu putem vorbi de educaţie acolo unde dascălul nu are nici un cuvânt de spus. Acolo unde este acuzat că primeşte atenţii, când unica „mită" este o floare care se ofileşte până la finalul zilei.
Dragi părinţi, păstraţi-vă florile. Nu folosesc nimănui. În schimb, învăţaţi bunul simţ şi echilibrul.
Luaţi exemplu de la părinţii care ştiu să aibă o relaţie bună cu cadrul didactic, pentru că asta este în beneficiul copilului. Nu în sensul de a fi favorizat, ci în sensul de a fi pregătit pentru examene. Poate ale vieţii, de ce nu?
Bătaia pe care unii o administraţi „cu sete" profesorilor arată doar o lipsă crasă de respect şi de control. Aşa vă educaţi şi copiii?
Ca o concluzie: profesorii au nevoie de respect şi cooperare. Pentru că sunt şi ei oameni, au emoţii, slăbiciuni, temeri, dar şi multă voinţă, pun suflet acolo unde Sistemul dă ignore.
Tot respectul pentru acei părinţi — tot mai puţini, din păcate — care ştiu să gestioneze relaţia cu cadrul didactic.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.
